REALITATEA EXISTENTEI LUI SATAN
I. DOVEZI TEXTUALE
Daca acceptam Scripturile ca pe o revelatie de la Dumnezeu,
nu doar o inregistrare a gandurilor omului cu privire la Dumnezeu, atunci
realitatea existentei lui Satan nu poate fi negata. Satan nu a evoluat pentru a
deveni o fiinta personala; el a existat si a actionat de la primele pina la
ultimele carti ale revelatiei lui Dumnezeu. Sapte dintre cartile Vechiului
Testament ne vorbesc despre aceasta realitate (Genesa, 1 Cronici, Iov, Psalmi,
Isaia, Ezechiel si Zaharia). Fiecare dintre autorii Noului Testament afirma
realitatea si activitatea sa. Invatatura lui Iisus Cristos presupune si afirma
ca existenta si activitatea lui Satan. In 25 dintre cele 29 de pasaje din
Evanghelii care vorbesc despre Satan, Domnul nostru este Cel care vorbeste. In
unele dintre aceste pasaje nici nu se pune problema ca Cristos si-a adaptat
invatatura la presupusa ignoranta a multimilor, ori la conceptia eronata despre
Satan datorata dualismului persan. Remarcati in mod special pasaje cum sunt
Matei 13:39; Luca 10:18 si 11:18.
A. Caracteristici
de personalitate
La fel ca in cazul ingerilor, Satan poseda caracteristici de
personalitate. El vadeste inteligenta (2 Cor. 11:3); manifesta emotii (Apoc.
12:17) si demonstreaza ca are vointa (Isa. 14:12-14; 2 Tim. 2:26).
B. Pronumele
personale
Atat Vechiul Testament, cat si Noul Testament se refera la
Satan ca la o persoana (Iov 1; Mat. 4:1-12). Informatia din acest al doilea
pasaj (ispitirea lui Cristos) trebuia sa provina de la Domnul Insusi folosind
pronume personale, El atribuie de fapt personalitate lui Satan.
C. Responsabilitatea
morala a persoanei
Daca Satan n-ar fi decat o personificare pe care oamenii au
nascocit-o pentru a-si exprima ideile cu privire la rau, atunci o asemenea
personificare cu greu ar putea fi socotita responsabila sub raport moral pentru
actiunile sale, de vreme ce in realitate nu exista o asemenea fiinta care sa
poata fi trasa la raspundere. Satan insa este tras la raspundere de Domnul
(Mat. 25:41) si acest pasaj ne reaminteste ca pentru a nega realitatea lui
Satan trebuie sa negam adevarul cuvintelor lui Cristos.
III. NATURA SA
A. El este o
fiinta creata
Presupunand ca Ezec. 28:11-19 se refera la Satan, pasajul ne
arata in mod clar ca Satan a fost creat (v. 15). Aceasta implica faptul ca el
nu poseda anumite atribute care apartin numai lui Dumnezeu, cum ar fi
omniprezenta, omnipotenta si omniscienta. Desi esteo fiinta puternica, el are
limitarile caracteristice unei creaturi si fiind creat el trebuie sa dea
socoteala Creatorului.
B. El este o
fiinta spirituala
Satan apartine acelui ordin ingeresc numit al heruvimilor
(Ezec. 28:14). El a avut rangul cel mai inalt dintre toti ingerii creati (Ezec.
28:12). In mod evident acesta a fost motivul pentru care arhanghelul Mihail nu
s-a certat cu Satan pentru trupul lui Moise (Iuda 9). Satan ar putea fi
arhanghelul tuturor ingerilor rai. Chiar si in starea sa cazuta de acum,
pastreaza inca o mare putere dar acest lucru se intampla cu ingaduinta lui
Dumnezeu. El este numit dumnezeul veacului acestuia si printul puterii
vazduhului (2 Cor. 4:4; Efes. 2:2).
IV. NUMELE
Numarul si varietatea numelor date lui Satan dovedesc o data
in plus realitatea existentei sale.
Satan (folosit cam de 52 de ori) din cuvantul ebraic (שטן) satan (nu Satana)
insemnand adversar sau oponent (Zah. 3:1; Mat. 4:10; Apoc. 12:9; 20:2).
Diavol (folosit cam de 35 de ori) din cuvintul grecesc
diabolos, inseamna acuzator, cel care vorbeste de rau (Mat. 4:1; Efes. 4:27;
Apoc. 12:9; 20:2).
loan se refera la el numindu-l cel rau (loan 17:15; 1 loan
5:18-19). Caracterul sau malefic, subliniat de acest titlu, penetreaza intreaga
lume care se afla sub controlul sau. Credinciosul insa nu poate sa ramina sub
stapanirea lui Satan.
Sarpele a fost prima forma sub care Satan s-a aratat pentru
prima data omului (Gen. 3:1). Aceasta caracterizare a lui Satan este pastrata
si in Noul Testament (2 Cor. 11:3; Apoc. 12:9) si sugereaza viclenia si
abilitatea lui.
Satan mai este descris ca un mare balaur rosu (Apoc.
12:3,7,9). Aceasta accentueaza natura sa violenta, mai ales in situatie de
conflict. Remarcati faptul ca balaurul are coada, astfel incat caricaturile
facute lui Satan de Halloween, pe anumite reprezentari grafice, picturale sau
video nu sunt prea deplasate! Satan este un balaur. Semnificatia este clara: el
este feroce in atacurile sale asupra credinciosilor.
Una dintre activitatile lui este aceea de a fi acuzatorul
celor ce cred in Dumnezeu (Apoc. 12:10) si
face acest lucru fara incetare, zi si noapte. Ne acuza de pacatele pe
care le comitem si are sansa perfecta, pentru ca credinciosii intr-adevar
pacatuiesc si orice pacat ar putea anula mantuirea noastra. Totusi, Domnul
Iisus, Avocatul nostru, ne apara pe baza faptului ca pacatele noastre au fost
ispasite prin moartea Sa (1 loan 2:1-2). Unii, probabil in mod inconstient, fac
o deosebire intre pacatele care ne-ar putea anula mantuirea si cele care n-o
afecteaza—pacate „mici". Dar de fapt orice pacat ne poate face sa ne
pierdem mantuirea daca n-am avea parte de mijlocirea constanta a Domnului
nostrum Iisus Cristos, care contracareaza acuzatiile constante ale vrajmasului
nostru.
El este de asemenea ispititorul (Mat. 4:3; 1 Tes. 3:5).
Aceasta a fost slujba sa de la prima intalnire cu fiintele umane (Gen. 3:1).
Ispita cu care el a imbiat-o pe Eva a fost ca ea sa accepte planul lui care nu
implica restrictia de a nu manca din pomul cunostintei binelui si a raului.
Ispitirea cu care el L-a imbiat pe Cristos a fost aceea de a avea gloria pe
care o merita, fara suferinta crucii. El 1-a ispitit pe Anania sa minta,
nedeclarand toata suma cu care a vandut pamantul (Fapte 5:3). El ii mai
ispiteste pe credinciosi cu imoralitate (1 Cor. 7:5).
Pozitia lui Satan in raport cu lumea se vede din cateva
titluri ale sale. El este numit „stapanitorul lumii acesteia" (loan
12:31). El este „dumnezeul lumii acesteia" (2 Cor. 4:4). El este „printul
puterii vazduhului" si „duhul care lucreaza acum in fiii
neascultarii" (Efes. 2:2). El este de asemenea cel care inseala intreaga
lume (Apoc. 12:9; 20:3). El are resedinta in vazduh (echivalent cu „locurile
ceresti" din Efes. 6:12) si stapaneste cosmosul si veacul acesta. Cosmosul
la care ne referim este acea organizare a lucrurilor in care traieste si se
misca omenirea, care se opune lui Dumnezeu, eliminindu-L si contrafacandu-L.
Veacul (al carui dumnezeu este Satan) este „toata acea masa plutitoare de
ganduri, opinii, maxime, speculatii, sperante, impulsuri, teluri si aspiratii
curente ale lumii in oricare moment anume, care sunt imposibil de cuprins si de
definit in mod corespunzator, dar care constituie o putere reala si activa,
reprezentand atmosfera, morala sau imorala, pe care o inspiram in fiecare
moment al vietilor noastre pe care n-o putem expira. Acest fel de stapanire
asupra lumii si atmosfera in care noi traim este teribila si infricosatoare.
Din fericire, Cel ce este in noi este mai mare decat cel ce este in lume (1
loan 4:4).
Numele Beelzebul il desemneaza pe Satan ca sef al demonilor
(Luca 11:15). Atunci cand vrajmasii lui Isus au pretins ca El este posedat de
Beelzebul s-au facut vinovati de cea mai mare blasfemie.
Sfantul apostol Pavel foloseste termenul Belial pentru a-1
desemna pe Satan in 2 Cor. 6:15. El inseamna inutilitate sau rautate si descrie
in mod sugestiv caracterul lui Satan.
Diferitele nume si modalitati de a-1 desemna pe Satan nu
numai ca afirma adevarul existentei sale, ci reveleaza de asemenea multiplele
fatete ale caracterului si ale lucrarii sale. Numele indica adeseori fondul,
infatisarea, caracteristicile sau activitatile unei persoane. Diversele sale
nume arata fondul de vrajmas, acuzator, ispititor; infatisarea de balaur,
sarpe; caracteristicile de mincinos, ucigas, stapan; activitatile lui,
acuzatorul, ispititorul. El este o creatura puternica, inteligenta, sireata si
pentru asta niciodata nu trebuie sa uitam ori sa subestimam realitatea
vrajmasului nostru.
CREATIA SI PACATUL LUI SATAN
I. CREATIA SA
A. Timpul
Daca Satan nu este o fiinta creata, atunci el trebuie sa fie
etern si sa aiba existent in sine, implicind un dualism care este incompatibil
cu monoteismul. Scripturile declara ca toate lucrurile au fost create de
Dumnezeu prin Cristos si ca nu exista nimic care sa nu fi fost creat de El
(loan 1:3; Col 1:16-17). Timpul creatiei lui Satan nu este precizat. Daca Ezec.
28:13 se refera la Satan la gradina paminteasca a Edenului, atunci el trebuie
sa fi fost creat inainte ca Dumnezeu sa sadeasca gradina Edenului (Gen. 2:8).
B. Caracteristicile
Multi se intreaba daca Ezec. 28:11-19 il are in vedere pe
Satan, dar daca asa stau lucrurile, atunci textul acesta ne da o serie de
detalii descriptive cu privire la caracteristicile conditiei originare a lui
Satan in momentul creatiei. Subiectul versetelor 1-19 este judecata asupra
Tirului fi a liderului sau. Intrebarea insa este daca nu cumva versetele 11-19
merg dincolo de un lider uman, reveland anumite lucruri despre altceva sau
despre altcineva. Optiunile posibile pentru explicarea acelui ceva sau cineva
reprezentat de regele Tirului sunt: (a) un simbol extras din mitologia pagana;
(b) o fiinta primara care a trait in gradina Edenului si a fost alungata din
pricina mandriei sale; (c) o fiinta mitologica, nereala, prezenta in mitologia
feniciana, care a fost incorporata si aplicata in aceasta relatare la regele
Tirului; (d) o persoana ,,ideala" dar nereala; (e) omul ideal, acelasi cu
primul om istoric, Adam, caci cele doua istorii sunt similare (privilegiile
initiale fi pacatul ulterior); (f) fiinta sinistra a lui Satan; (g) pionul
principal al lui Satan, Anticrist.
Optiunile de la (a) la (d) sunt incompatible cu principiile
interpretarii normale, caci nu exista justificare pentru introducerea unor
asemenea elemente mitologice in text. Optiunea (e), desi este posibila, nu
corespunde in totalitate naturii sinistre a personajului din spatele regelui
Tirului. Optiunile (f) (g) pot fi combinate astfel: Satan este cel aflat in
spatele tuturor lucrurilor, inclusiv a lui Anticrist, care va fi punctul
culminant al tuturor oamenilor in care Satan s-a intrupat de-a lungul istoriei.
Regele Tirului a fost unul in care el s-a intrupat in trecut, asa cum Anticrist
va fi ultimul in care el se va intrupa in viitor.
Intelegerea profetiei ca referindu-se la Satan nu implica
faptul Ezechiel n-a avut in minte figura istorica a conducatorului Tirului in
acuzatia pe care o rosteste. Intrebarea este insa daca el a avut in minte numai
figura istoriei a liderului uman sau s-a gandit si la o fiinta mai puternica,
la Satan. Limbajul inflorit extrem de figurativ poate argumenta in favoarea
ambelor concluzii. Cei care cred ca este vorba numai despre liderul uman
inteleg limbajul ca fiind un mod tipologic, exagerat in care este reprezentat
acest stapan oriental. Cei care cred ca in pasaj este vorba si de Satan,
considera acest limbaj contine prea multe superlative si figuri de stil pentru
a fi adevarate in legatura doar cu un rege uman, oricat de mare ar fi fost
acesta. Ni se pare dificil de a aplica versete ca 14 si 15, unui rege
pamantesc.
N-ar fi neobisnuit ca un pasaj profetic sa se refere atat la
un personaj local, cat si la altcineva care este o implinire deplina a
acestuia. Asa este cazul cu multe pasaje care se refera atat la regele David,
cat si la Iisus Cristos. La fel si in cazul referintei la printul imparatiei
Persiei din Dan. 10:13, o referinta care trebuie sa includa si o fiinta
supraumana legata de imparatia Persiei. De aceea daca Ezec. 28 s-ar referi atat
la regele care domnea atunci in Tir, cat si la Satan, aceasta n-ar fi o
concluzie interpretativa singulara. Ba chiar aceasta pare sa fie concluzia
corecta. Regele istoric al Tirului a fost pur si simplu un instrument al lui
Satan, poate chiar o intrupare a lui. Descriindu-1 pe acest rege, Ezechiel ne
da si cateva perspective asupra creaturii supraumane numita Satan, care s-a
folosit de rege, daca nu cumva chiar s-a intrupat in el.
Presupunand ca Satan este descris in aceste versete, aflam
despre caracteristicile sale originare de la creatie. Oricum am lua elementele
specifice din aceste versete, ele ne comunica ideea clara ca Satan a avut
privilegii inalte, fiind o culme a creatiei lui Dumnezeu, si avand o pozitie de
neegalat in univers.
1. Satan a
avut o desavarsire neegalata (v. 12). Satan a constituit o culme a creaturilor
lui Dumnezeu, fiind plin de intelepciune si desavarsit in frumusete.
2. A avut
locuinta intr-un loc neasemuit (v. 13). Aceasta s-ar putea referi la Edenul
ceresc sau la Edenul pamantesc. Oricare ar fi situatia, acesta a fost un loc
unic inainte ca pacatul sa intre in el.
3. A avut o
imbracaminte fara egal (v. 13). Descrierea stralucitoare a hainei ori a robei
sale sugereaza ceva din gloria care i-a fost rezervata.
4. A avut o
functie unica (v. 14). El a apartinut unui ordin de fiinte angelice numite
heruvimi. Ele sunt asociate cu protejarea sfinteniei lui Dumnezeu (Gen. 3:24),
cu tronul lui Dumnezeu (Ezec. 1:5), si chiar cu insasi prezenta lui Dumnezeu.
Satan se afla pe muntele sfant al lui Dumnezeu si umbla in mijlocul pietrelor
de foc. Se pare ca Satan a fost seful celor chemati sa pazeasca sfintenia si
maretia lui Dumnezeu.
5. A avut o
desavarsire fora egal (Ezec. 28:15). El a fost desavarsit in sensul ca era in
totul fara cusur si ca avea o totala integritate morala. A fost creat, si fiind
o creatura, el va trebui sa dea intr-o zi socoteala lui Dumnezeu.
Satan a fost din toate punctele de vedere culmea creatiei
lui Dumnezeu. „E1 s-a trezit in primul moment al existentei sale in frumusetea
fara cusur si in puterea pozitiei sale inaltate, era inconjurat de toata
maretia pe care i-a dat-o Dumnezeu. El s-a gasit deasupra tuturor ostilor
ingeresti, din punctul de vedere al puterii, intelepciunii si frumusetii. Numai
la tronul lui Dumnezeu putea el sa vada mai mult decat avea el insusi, si este
posibil ca nici acest lucru sa nu fi fost complet vizibil pentru ochii acestei
creaturi. Putem spune ca inainte de cadere el a avut rolul de prim-ministru al
lui Dumnezeu, domnind asupra intregului univers si cu sigurana si asupra
acestei lumi".
II. PACATUL SAU
A. Originea
pacatului lui Satan
Pacatul a fost gasit in el (Ezec. 28:15). Acesta este cu
adevarat singurul verset din Biblie care formuleaza in mod exact originea
pacatului. Detaliile pacatului lui Satan sunt specificate in alta parte, aici
fiind exprimata doar originea lui.
Acest pacat trebuie sa fi fost inclus in planul etern al lui
Dumnezeu. Totusi Dumnezeu nu-si asuma responsabilitatea pentru comiterea
vreunui pacat, si nici pentru cel al lui Satan. Potrivit Bibliei, pacatul s-a
nascut printr-un act al vointei libere, in care creatura, avand o intelegere
adecvata a lucrurilor, a ales in mod deliberat si responsabil sa-si corupa
caracterul sfant, dumnezeiesc cu care a inzestrat-o Dumnezeu la creatie ...
Satan a pacatuit. Dumnezeu este manios si pedepseste orice pacat. Negarea
vointei libere este pur dogmatism filozofic arbitrar contrar perspectivei
biblice. Daca Dumnezeu este pe drept manios pentru pacat, atunci inseamna ca
cel pacatos este vinovat—in mod cosmic, final si absolute. Pacatul trebuie sa
aiba loc cumva in decretele eterne ale lui Dumnezeu in asa fel incat El nu este
autorul lui. Printre hotararile lui Dumnezeu exista unele care permit unele
lucruri al caror autor nu este Dumnezeu. Aceasta nu inseamna insa nici de cum
permisiunea a ceea ce este inevitabil.
Pacatul a fost gasit in Satan si cu toate acestea el a fost
creat perfect. Dumnezeu nu este cauza vinovata a pacatului lui Satan, dar
acesta a fost inclus in planul Sau.
B. Natura pacatului lui Satan
Noul Testament identifica pacatul lui Satan ca fiind
aroganta, orgoliul sau mandria (1 Tim. 3:6). El este asemanat cu orgoliul unui
nou convertit care fie ca este promovat prea repede, fie ca incearca sa se
afirme pe sine insusi insusindu-si gloria care apartine lui Dumnezeu. Ezec.
28:16 atribuie caderea lui Satan marimii negotului sau. Si-a folosit pozitia
pentru a obtine foloase personale—scopul a fost afirmarea de sine.
Isaia ne da alte detalii cu privire la pacatul lui Satan
(14:12-17). Ca si in cazul pasajului din Ezec. 28:11-19, se pune problema daca
acest text se refera in vreun fel la Satan. (1) Unii privesc pasajul din Isaia
ca referindu-se doar la caderea regelui Babilonului, mentionat in versetul 4.
(2) Altii inteleg pasajul ca referindu-se numai la Satan. (3) Cei care sustin
opinia (1) sau (2) pot sa-l vada pe regele Babilonului sau pe Satan ca
prefigurand caderea viitoare a lui Anticrist. Pasajul transcende orice s-ar
putea spune despre un rege pamantese si a fost inteles din cele mai vechi
timpuri ca referindu-se la caderea lui Satan descrisa in Luca 10:18.
Este numit luceafar in Isa. 14:12. Echivalentul latin este
Lucifer, care pe baza acestui pasaj a devenit un nume al lui Satan. Totusi
folosirea cuvintului luceafar in legatura cu Satan ne da o indicatie cu privire
la caracterul complotului sau impotriva lui Dumnezeu. De vreme ce acelasi
apelativ este utilizat in Apoc. 22:16 in legatura cu Cristos, prin aceasta
suntem atentionati cu privire la intentia lui Satan de a contracara planul lui
Dumnezeu, asa cum stau lucrurile de fapt. Felul in care si-a initiat el acest
plan este detaliat in cele cinci expresii din Isa. 14:13-14.
1. Ma voi sui in cer. Fiind pazitor al sfinteniei lui
Dumnezeu, avea acces in cer, dar aceasta afirmatie exprima dorinta lui de a
ocupa cerul de a se aseza acolo pe un plan de egalitate cu Dumnezeu.
2. Imi voi
ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu. Semnificatia
depinde de intelesul cuvantului „stele. Daca el se refera la ingeri (Iov. 38:7;
Iuda 13; Apoc. 12:3-4; 22:16), atunci Satan a dorit sa stapaneasca asupra
tuturor ingerilor. Daca el se refera la corpurile ceresti luminoase, atunci
dorinta lui a fost aceea de a stapani in ceruri,
3. Voi sedea
pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei. Aceasta vorbeste
despre ambitia lui Satan de a guverna universul, asa cum se presupunea ca fac
zeii Babilonului.
4. Ma voi
sui pe varful norilor. El dorea gloria care apartinea lui Dumnezeu. Norii sunt
asociati adesea cu prezenta lui Dumnezeu, vezi Ex. 16:10; Apoc. 19:1).
5. Voi fi ca
Cel Preainalt. Scopul lui era sa fie ca Dumnezeu, nu altfel decat El. Numele
Elyon, folosit aici pentru Dumnezeu, subliniaza puterea si suveranitatea lui
Dumnezeu (Gen. 14:18). Satan dorea sa fie la fel de puternic ca Dumnezeu. Dorea
sa-si exercite autoritatea si controlul asupra acestei lumi care apartinea de
drept numai lui Dumnezeu. Pacatul sau a fost o sfidare directa la adresa
puterii autoritatii lui Dumnezeu.
Pacatul lui Satan a fost cu atat mai oribil, cu cat el a
avut mari privilegii, inteligenta si o pozitie foarte inalta. Pacatul sau a
fost de asemenea extrem de devastator, data fiind extensia efectelor pe care
le-a avut. El a afectat si pe alti ingeri (Apoc. 12:7); ii afecteaza pe toti
oamenii (Efes. 2:2); 1-a asezat in pozitia de stapanitor al acestei lumi (loan
16:11) si afecteaza toate neamurile pamantului, caci el lucreaza pentru a le
insela (Apoc. 20:3).
Orice pacat este grav si orice pacat ii afecteaza pe altii.
Dar pacatul faptuit in locurile ceresti este mai grav si implicatiile lui sunt
mai extinse. Pacatul lui Satan ar trebui sa ne slujeasca drept permanenta
amintire si avertizare.
ACTIVITATILE LUI SATAN
Diversitatea numelor lui Satan ne avertizeaza cu privire la
faptul ca Satan ii poate ataca pe vrajmasii sai intr-o multitudine de forme, de
la cruzimea unui balaur (Apoc. 12:3), pana la prezenta atragatoare a unui inger
de lumina (2 Cor. 11:14). Satan se poate adapta pe sine si tacticile sale pentru
a se potrivi oricarei persoane si oricarei imprejurari. Desi s-ar putea sa aiba
anumite modalitati preferate de actiune, el ii va confrunta pe oameni acolo
unde se afla, si va folosi tot ceea ce este necesar in imprejurarile respective
pentru a-i infringe. Desi nu este atotstiutor, Satan a observat pe multi altii
in situatii similare celor in care ne putem gasi noi, si poate anticipa cu un
mare grad de acuratete ce anume ne-ar putea infringe.
I. In legatura cu Iisus cristos
Vrajmasia dintre Satan si Cristos a fost prevazuta pentru
prima data dupa pacatul lui Adam si al Evei (Gen. 3:15). Atunci a fost prezisa
dusmania dintre descendentii spirituali ai lui Satan si familia lui Dumnezeu.
De asemenea, s-a menfionat ca samanta femeii (Cristos) va da o lovitura fatala
capului lui Satan, in vreme ce Satan va rani calcaiul lui Cristos (o rana care
nu-i aduce moartea, dar care avea sa-I produca o mare suferinta). Acest duel a
avut loc la cruce.
Atunci cand Domnul nostru a aparut pe pamant, Satan a facut
incercari nesfarsite de a contracara misiunea Sa de a muri pentru pacatele
lumii. Fara indoiala ca uciderea de catre Irod a copiilor sub doi ani (Mat.
2:16) a fost inspirata de Satan. Cristos spune in mod clar ca apostolul Petru
s-a aliniat planului lui Satan atunci cand a incercat sa respinga ideea ca
Cristos trebuie sa mearga si sa moara la Ierusalim. (Mat. 16:21-23). Asprimea
mustrarii lui Cristos subliniaza faptul ca scopul central al venirii Sale pe
pamant a fost acela de a muri. Atunci cand Iuda a vrut sa-L tradeze pe Domnul,
Satan a intrat in el (loan 13:27).
Atacul principal si cel mai direct al lui Satan asupra
Domnului nostra a avut loc cu ocazia ispitirii Sale (Mat. 4:1-11). Cuvantul
„incercare" sau „ispita" implica doua idei: punerea la proba si
imbierea la rau. In procesul ademenirii lui Iisus Cristos de catre Satan pentru
a face raul, Dumnezeu voia sa dovedeasca prin aceasta punere la incercare ca
Cristos era fara pacat. Atat Dumnezeu, cat si Satan au fost implicati in
aceasta punere la incercare. Duhul L-a condus pe Iisus in pustie pentru ca El
sa fie ispitit de diavol. Timp de 40 de zile Satan L-a ispitit in multe feluri
(Luca 4:2), si in tot acest timp Domnul nostru a postit. Acest lucru L-a ajutat
sa fie atent la toate aceste ispite, dar mai ales cu privire la cele trei
atacuri care au venit la sfarsitul celor 40 de zile. Acestea s-au adresat celor
trei cele mai importante domenii in care poate cineva sa fie pus la incercare:
poftele carnii, poftele ochilor si mandria laudaroasa a vietii (1 loan 2:16).
Acestea au fost ispite pregatite special pentru
Dumnezeul-Om. Nu noi, ci numai El ar fi putut sa transforme pietrele in paini.
Nu noi, ci numai El ar fi putut sari de pe streasina templului si sa aterizeze
nevatamat in curte. Nu noi, ci numai El ar fi putut sa se astepte a avea toate
imparatiile lumii acesteia.
Adevaratul scop al lui Satan in ispitirea lui Cristos a fost
sa elimine suferinta si moartea pe cruce. El I-a oferit Domnului gloria, dar
fara cruce. Aceasta ar fi facut ca moartea Sa inlocuitoare sa nu mai fie
necesara. In mod specific Satan L-a ispitit pe Cristos cu independenta (Mat.
4:3-4), nestapanire (Mat. 4:5-7) si idolatrie (Mat. 4:8-10).
In mintea lui Satan
nu exista nici o indoiala cu privire la faptul ca Cristos era Eliberatorul
promis. Dar el voia sa-L faca pe Domnul sa-Si manifeste independent fata de
Tatal prin transformarea pietrelor in paini. Asa cum mana data lui Israel in
pustie venise de la Dumnezeu, la fel hrana lui Cristos trebuia sa vina in
momentul si in felul in care hotara Tatal. Transformarea pietrelor in paini ar
fi insemnat manifestarea independentei Sale fata de vointa Tatalui. Cu toate ca
Ii era foame si era normal sa manance, totusi El n-a voit sa manance
independent de vointa Tatalui. Satan L-a ispitit sa Se indeparteze nu de painea
spirituala, ci de Tatal si a vrut sa-L impinga catre painea literala, castigata
independent de vointa Tatalui. Satan continua sa-i ispiteasca pe cei ce-L
urmeaza pe Cristos, incercand sa-i faca a lua lucrurile in propriile maini, mai
degraba decat sa se supuna vointei Tatalui.
Aruncarea Sa de pe acoperisul sau streasina sau marginea
templului in valea adanca de pana la180 de metri, precum si aterizarea Sa fara
a fi vatamat ar fi putut sa fie un spectaculos semn mesianic. Dar a face asta
ar fi insemnat o scurtare a drumului si o manifestare a lipsei de credina.
Graba, semnele si ingamfarea nu pot inlocui niciodata perseverenta credintei,
cu toatc ca Satan ne ispiteste inca cu acestea.
Satan a primit in mod temporar stapanire asupra lumii
acesteia (kosmos) dar in cele din urma Domnul Iisus Cristos o va stapani. Va
avea dreptul de a oferi Domnului imparatiile lumii acesteia, dar daca Cristos
le-ar fi acceptat El ar fi scurt-circuitat planul lui Dumnezeu si ar fi evitat
lucrarea ispasitoare a mortii Sale. Satan continua sa ne ispiteasca cu ceea ce
este imediat vizibil.
De vreme ce n-a reusit sa impiedice crucea, el ataca
Evanghelia, pe cei ce-L urmeaza pe Cristos ceea ce mai ramane de implinit din
planul lui Dumnezeu pentru aceasta lume.
II. In legatura cu Dumnezeu
Tactica principala pe care Satan o foloseste pentru a ataca
pe Dumnezeu, in general programul Sau, este aceea de a oferi o falsa imparatie
si un fals program. Acest lucru a fost evident atunci cand el a pacatuit,
dorind sa fie ca Dumnezeu. Falsul respectiv a fost folosit pentru prima data
asupra omenirii atunci cand Satan a oferit Evei sansa de a fi ca Dumnezeu,
cunoscand binele si raul (Gen. 3:5).
Ispitirea lui Iisus Cristos a fost tot o incercare de
falsificare. Un fals este cat se poate de asemanator cu originalul, dar ii
lipseste o anume insusire fundamentala. Oferta facuta de Satan Domnului nostru
a fost aceea de a avea gloria care i se cuvine, fara elementul esential al
mortii Sale.
Astazi Satan promoveaza o forma de evlavie, careia ii neaga
puterea (2 Tim. 3:5). Pentru a realiza acest lucru, ii face pe slujitorii sai
sa arate ca niste slujitori ai neprihanirii (2 Cor. 11:15). El promoveaza prin
intermediul demonilor un sistem doctrinal care incita fie la un fals ascetism,
fie la destrabalare (1 Tim. 4:1-3; Apoc. 2:24). Ultimul fals va fi Anticristul,
ale carui activititi vor fi in acord cu Satan si care va face ca lumea sa
creada „minciuna" lui (2Tes. 2:9,11).
III. Inlegatura cu
popoarele
Principala sa activitate in acest domeniu este aceea de a
insela popoarele (Apoc. 20:3), facandu-le sa creada ca pot guverna cu dreptate
si ca pot aduce pacea in lume fara prezenta si stapanirca lui Dumnezeu. Inca o
data, tactica lui este aceea a contrafacerii.
Se foloseste de demoni pentru ducerea la indeplinire a
acestei inselaciuni (Dan. 10:13, 20) si se foloseste de stapanirile pamantesti
pentru a impiedica raspandirea Cuvantului lui Dumnezeu (1 Tes. 2:18).
In vremea necazului cel mare Satan va insela natiunile,
facandu-le sa-l accepte pe Anticrist ca mantuitor al lor. Satan, balaurul, va
da lui Anticrist puterea sa, lumea se va supune lui (Apoc. 13:2-4) iar la
sfarsitul necazului Satan si demonii vor influenta armatele natiunilor sa
marsaluiasca inspre pierzarea lor la razboiul de la Armaghedon (Apoc. 16:13-16).
In timpul Imparatiei mileniale, Satan va fi legat, dar la
sfarsitul acestei perioade el va fi dezlegat si va incerca sa conduca lumea
intr-o revolta finala impotriva Imparatiei lui Cristos. Dupa aceasta incercare
esuata, Satan va fi aruncat pentru totdeauna in iazul de foc (Apoc. 20:7-10).
IV. IN LEGATURA CU NECREDINCIOSII
Satan orbeste mintile celor necredinciosi, pentru ca ei sa
nu accepte Evanghelia (2 Cor. 4:4). El realizeaza adeseori acest lucru
facandu-i sa creada ca orice drum spre cer este la fel de bun ca singurul drum.
Iarasi avem de-a face cu o falsificare. Aceasta orbire ataca mintile oamenilor,
si cu toate ca necredinciosii pot gandi si rationa, numai o putere mai mare
decat cea a lui Satan poate inlatura aceasta orbire. Rationamentele omenesti si
argumentele convingatoare isi au rolul lor, dar numai puterea lui Dumnezeu
poate inlatura orbirea satanica. Uneori Satan vine si fura Cuvantul pe care
oamenii l-au auzit, pentru a-i impiedica sa creada (Luca 8:12).
Pentru a extinde aceasta orbire, Satan se foloseste de o
religie contrafacuta, asa cum am detaliat in sectiunea anterioara. Aceasta
poate include totul, de la ascetism pana la desfrau, de la teism (pentru ca a
fi teist nu inseamna in mod necesar a fi mantuit) pana la ocultism. Satan se va
folosi de orice aspect al sistemului lumii pe care o stapaneste, pentru a-i
impiedica pe oameni sa gandeasca ori sa faca ceva ce i-ar duce in Imparatia lui
Dumnezeu (Col. 1:13; 1 loan 2:15-17).
v. IN LEGATURA CU CREDINCIOSII
A. Satan, Ispititorul
Satan ii ispiteste pe credinciosi exact asa cum L-a ispitit
si pe Domnul. Telul sau este acela de a ne face sa comitem raul. Dumnezeu Se
poate folosi uneori de Satan ca sa ne incerce, pentru a ne dovedi ca putem
rezista ispitelor lui. Incercarile pot avea trei scopuri benefice in viata
credinciosilor: (a) sa ne puna la proba (1 Petru 1:6-7); (b) sa ne invete (1
Petru 4:12-13; vezi si Evr. 5:8) si (c) sa mareasca dragostea noastra fata de
Dumnezeu (lac. 1:12). Scopul lui Satan insa este doar acela de a-l ispiti pe
credincios sa comita raul.
Exista cel putin trei domenii in care Satan ii ispiteste pe
credinciosi. Primul este cel al conformarii la presiunile si structurile
societatii (1 Tes. 3:5). Sfantul apostol Pavel a fost silit sa plece din
Tesalonic probabil dupa numai o luna de lucrare in acel oras (Fapte 17:5-10).
Apoi, Satan s-a folosit de o interdictie guvernamentala pentru a-l impiedica sa
se intoarca (1 Tes. 2:18). De aceea el l-a trimis inapoi la Tesalonic pe
Timotei, care nu se afla sub acea interdictie, pentru a afla daca nu cumva ei
au cedat ispitelor lui Satan. Era prea devreme ca apostolul Pavel sa se refere
la persecutii oficiale din Partea Imperiului roman. Aceste ispite par sa fi
fost mai degraba de natura neoficiaia, sociala ori personala. De exemplu, stim
ca in Macedonia femeile se bucurau in vremea aceea de mai multa libertate decat
oriunde in imperiu si mai stim ca un numar important de femei cu vaza din
Tesalonic au fost convertite prin lucrarea Sfantului Apostol Pavel. Poate ca
Satan le ispitea sa se conformeze modului de viata pe care il aveau inainte de
a fi mantuite. Era ispititor pentru ele sa puna starea sociala inaintea
sfintirii. De asemenea multi dintre convertiti erau dintre neamuri si Satan ar
fi putut sa-i ispiteasca cu mandrie intelectuala.
In al doilea rand, Satan ii ispiteste pe credinciosi sa-si
ascunda egoismul. Istoria lui Anania si a Safirei este o ilustratie clasica.
Acest cuplu a vrut sa pastreze o parte din banii primiti prin vanzarea
proprietatii lor, primind in acelasi timp laude pentru contributia lor.
Apostolul Petru si-a dat seama ca Satan este cel care le-a umplut inima de
minciuna (Fapte 5:1-11). Ei aveau dreptul de a avea ori de a-si vinde
proprietatea. Ei nu erau obligati in nici un fel sa dea bisericii intreg pretul
obtinut. Dar ei erau obligat sa n-o faca pe generosii sa cedeze in acelasi timp
egoismului lor, pastrand o parte din banii primiti.
In al treilea rand, Satan ii ispiteste pe credinciosi prin
imoralitate (1 Cor. 7:5). Dumnezeu a destinat familia pentru implinirea
legitima a nevoilor si relatiilor fizice si El asteapta ca sotii si sotiile
sa-si asume responsabilitatile lor mutuale. Atunci cand acest lucru nu se
intampla, Satan are ocazia de a-i ispiti pe credinciosi sa comita acte sexuale
ilicite sau perverse.
B. Satan Vrajmasul
Satan ii acuza si se
opune credinciosilor in diverse domenii ale vietii lor. Se opune marturiei pe
care o depunem noi pentru Evanghelie. El face acest lucru producand confuzie
atunci cand seamana neghina in grau (Mat. 13:38-39), cand fura Cuvantul care a
fost semanat (Marcu 4:15), cand ridica autoritatile civile impotriva
credinciosilor (1 Tes. J&18) si cand ii face pe credincioai sa fie pusi in
inchisoare, crezand ca aceasta va impiedica marturia lor sa se raspadeasca sau
ii va face pe ei insisi sa se teama de a marturisi (Apoc. 2:10). Arata cu
degetul pacatele noastre (Apoc. 12:10). El ne acuza inaintea lui Dumnezeu
atunci cand pacatuim, crezand ca poate ne pierdem mantuirea. Dar Iisus Cristos,
ne ia apararea si aminteste mereu Tatalui ca El a platit pentru toate pacatele
noastre atunci cand a murit pe cruce (1 loan 2:1-2).
In general putem spune ca Satan-vrajmasul, doreste cu
ardoare sa nimiceasca marturia credinciosilor. Pentru a realiza acest lucru el
colinda pamantul ca un leu care urla si cauta pe cine sa inghita (1 Petru 5:8).
Cuvintul „a inghiti" este acelasi cu cel folosit pentru a descrie felul in
care Marea Rosie i-a inghitit pe egipteni atunci cand acestia ii urmareau pe
evrei ca sa ii aduca inapoi in robia egipteana (Evr. 11:29). El creaza o imagine
vie cu privire la scopul final al lui Satan—sa anihileze complet marturia si
folosul vietii credinciosului.
Satan este puternic, este experimentat si are la dispozitie
o intreaga armata de demoni care sa-1 ajute. De aceea credinciosul i se poate
opune cu succes numai prin puterea lui Dumnezeu care locuieste in el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu