DEMONII
Secolul XX a fost martor al unei totale rasturnari in atitudinile privitoare la realitatea existentei demonilor. In prima parte a secolului realitatea existentei lor era negata in mod obisnuit. In a doua lui parte aceasta este afirmata mult mai usor si mai larg. Gresterea numarului vrajitorilor si a astrologilor, cat si cresterea vanzarilor la accesoriile care ii insotesc (inclusiv reviste de acest gen) au contribuit fara indoiala la aceasta schimbare. Filmele si cartile despre extraterestrii au creat un climat mult mai favorabil acceptarii existentei demonilor.
MARTURIA SCRIPTURII
Scriptura afirma faptul existentei demonilor, cu toate ca nu toti cei ce se socotesc crestini accepta validitatea acestei evidente.
In timpul lucrarii Sale pamantesti Domnul Iisus Cristos a scos de cateva ori demonii din oameni. Aceste imprejurari afirma in mod evident credinta Sa in existenta lor reala (Mat. 12:22-29; 15:22-28; 17:14-20; Marcu 5:1-16). De asemenea, El a dat ucenicilor Sai autoritatea de a scoate demoni.
Toti autorii Noului Testament mentioneaza demonii de mai mult de 100 de ori (de ex. 1 Cor. 10:20-21; lac. 2:19; Apoc. 9:20). Toate aceste referinte folosesc cuvintul daimonion (greaca). Alte referinte la demoni folosesc cuvinte care inseamna „inger" sau ,,spirit".
Vechiul Testament se refera mult mai rar la demoni. Shedhim-ii (ebraica) din Deut 32:17 si Ps. 106:37 erau idoli pe care evreii ii considerau simboluri vizibile ale demonilor. Seirim-ii din Lev. 17:7; 2 Cron. 11:15; Isa. 13:21 $i 34:14 erau tot manifestari demonice.
A nega realitatea existen|ei demonilor inseamna a ignora sau a nega adevarul multor pasaje din Scriptura.
ORIGINEA DEMONILOR
In legatura cu originea demonilor au fost sugerate mai multe teorii:
1. Ele sunt spiritele oamenilor rai care au murit
Aceasta conceptie pare sa vina din vechile credinte grecesti, potrivit carora demonii sunt spiritele lipsite de trup ale celor care au murit, in mod special ale celor care au fost rai. Ea n-are nici un suport in Scriptura, de vreme ce aceasta a plasat intotdeauna pe cei morti nemantuiti intr-un loc de pedeapsa, de unde nu pot sa se intoarca pentru a rataci pe pamant (Ps. 9:17; Luca 16:23; Apoc. 20:13).
2. Ei sunt spiritele lipsite de trup ale unei rase pre-adamice
Aceasta conceptie considera ca Satan a stapanit la inceput peste un pamant perfect si peste o rasa de oameni pre-adamici. Atunci cand Satan a pacatuit impotriva lui Dumnezeu, aceasta rasa de oameni a fost implicata in aceasti razvratire. Ei si-au pierdut trupul si au devenit spirite lipsite de trup sau demoni. Aceasta conceptie face o deosebire intre toti ingerii, buni sau rai, pe de o parte, si demoni, pe de alta parte. Ea aduce ca dovada faptul ca demonii cauta sa se intrupeze, dovedind prin aceasta ca sunt spirite lipsite de trup. Impotriva acestei idei este faptul evident ca Biblia nu ne da indicatii cu privire la existenta unei rase pre-adamice. Mai mult, Domnul a afirmat ca Adam a fost primul om (Mat. 19:4).
3. Ei sunt rezultatul unirii descrise in Genesa 6:1-4
Validarea acestui concept implica doua presupuneri: (a) fiii lui Dumnezeu sunt ingeri (b) rezultatul unirii n-a fost de natura umana. Este posibil ca fiii lui Dumnezeu sa fi fost Ingeri, dar este putin probabil ca rezultatul acelei uniri sa-l reprezinte demonii. Aceasta ar fi insemnat ca rezultatul sa fi fost niste hibrizi, jumatate umani, jumatate ingeri (nephilim-ii sau vitejii renumiti din v. 4), care au fost nimiciti la potop si ale caror spirite lipsite de trup au devenit atunci demoni.
4. El sunt ingeri cazuti
Aceasta perspective afirma ca demonii sunt ingeri care s-au razvratit impreuna cu Satan care este numit printul demonilor (Mat. 12:24), ceea ce arata ca daca liderul lor, Satan este un inger, demonii trebuie sa fie si ei ingeri, cazuti la fel ca Satan.
Stim ca Satan are la dispozitie categorii de ingeri bine organizate care ii duc la indeplinire planurile. Doua dintre aceste categorii sunt numite domnii si stapaniri, corespunzand categoriilor cu aceleasi nume ale ingerilor buni (Efes. 3:10; 6:12). Aceasta pare sa indice ca aceste categorii cuprind fiinte de acelasi fel si ca atare fiintele rele sunt ingeri cazuti.
In mai multe locuri demonii sunt numiti spirite (necurate), ceea ce ii asociaza cu lumea spirituala a ingerilor, nu cu oamenii. De exemplu demonul la care se refera Mat. 17:18 este numit spirit necurat in relatarea paralela din Marcu 9:25. Acelasi semn de egalitate intre demoni si spirite o gasim in Luca 10:17-20. De asemenea, potrivit lui Mat. 8:16, Domnul a vindecat multi oameni posedati de demoni, alungand din ei spiritele necurate.
Exista doua grupuri de ingeri cazuti, una formata din cei care au o anume libertate de a implini planurile lui Satan, iar alta formata din ingeri legati. Dintre cei legati, unii sunt in aceasta stare in mod temporar, in vreme ce ceilati sunt legati pentru totdeauna in Tartar (2 Petru 2:4 Iuda 6). Grecii credeau ca Tartarul este un loc de pedeapsa mai adanc decat Hadesul. Cei legati in mod temporar sunt in abis (Luca 8:31: AP°c- 9:1-3, 11), unii aflandu-se acolo pentru a astepta judecata, In vreme ce altii vor fi eliberati ca sa fie activi pe pamant (Apoc. 9:1-3,11,14; 16:14).
Legarea in Tartar a unora dintre ingeri trebuie sa fie rezultatul vreunui alt pacat decat cel originar anume un pacat unic in felul lui. Poate este vorba de pacatul nenatural din Gen. 6:2-4 comis de unii dintre ingerii cazuti numiti „fiii lui Dumnezeu" in pasaj, care a dus la legarea acestora in Tartar.
Desi Ingerii nu se inmultesc, cu alte cuvinte nu dau nastere unor pui de ingeri, ei ar fi putut primi in aceasta unica ocazie permisiunea de a coabita cu fiicele oamenilor, dand nastere unor progenituri umane. Natura exceptionala a acestei permisiuni, care este contrara tuturor lucrurilor pe care le cunoastem despre ingeri si despre casatorie reprezinta punctul slab al acestei conceptii. Dar daca acest lucru a fost permis numai in aceasta unica ocazie, el accentueaza unicitatea acestui pacat monstruos, care a dus la legarea permanenta in inchisoarea Tartarului a ingerilor care au participat la el. Partenerii umani in acest pacat au pierit fara indoiala la potop. Alte interpretari cu privire la „fiii lui Dumnezeu" in acest pasaj sunt: (a) linia celor alesi, care proveneau din Set si au coabitat cu femei necredincioase din linia lui Cain si (b) nobilii din linia lui Cain. Slabiciunea optiunii (a) consta in necesitatea de a crede ca descendentii celor alesi si ai celor necredinciosi au fost pastrate separat una de alta in toti anii dinaintea evenimentului relatat in Gen. 6. Slabiciunea optiunii (b) (o interpretare sugerata de targumurile aramaice) consta in lipsa dovezilor potrivit carora in acel moment era deja instaurat un sistem de conducatori monarhici pe linia descendentei lui Cain.
Care a fost oare pacatul concret comis? (1) Daca au fost implicati ingerii, atunci este vorba de coabitarea ingerilor cu fiintele umane. (2) Daca fiii lui Dumnezeu au fost oameni, este vorba de pacatul casatoriei lipsite de discriminare, fie in ceea ce priveste conditia spirituala (daca este vorba de setiti), fie in ce priveste rangul regal (daca este vorba de regi). (3) Este vorba de pacatul poligamiei, pentru ca versetul 2 poate fi inteles ca insemnand ca ei (oricine ar fi fost) si-au luat de sotii pe toate femeile pe care le-au ales (4:19). Progeniturile lor au fost oameni puternici si osteni viteji (nephilim-ii traiau probabil pe pamant si inaintea acestor casatorii si n-au fost rezultatul lor).
NATURA LOR PERSONALA
A. Ei sunt persoane in adevaratul sens al cuvantului
Demonii nu sunt forte sau concepte care exista doar in mintile noastre. Demonii exista; realitatea existentei lor nu depinde de existenta sau de capacitatea fiintelor umane de a intelege acest lucru.
1. Inteligenta. Ei poseda inteligenja, caci stiau cine este Domnul, atunci cand El se afla pe pamant (Marcu 1:24) si, de asemenea, stiau care avea sa le fie soarta in cele din urma (Mat. 8:29). in plus, ei cunosc planul de mantuire, dar nu pot sa-1 accepte (lac. 2:19).
2. Emotiile. Ei pot manifesta emotii, in mod special atunci cand sunt confruntati cu judecata (Luca 8:28; lac. 2:19).
3. Vointa. Ei pot da expresie vointei lor (Luca 8:32).
4. Personalitatea. Ei sunt desemnati prin pronume personale (Luca 8:27-30).
B. Ei sunt fiinte spirituale
In contrast cu fiintele formate din came si sange, demonii sunt fiinte spirituale (Efes. 6:12). Fara indoiala insa ca ei sunt fiinte localizate, de vreme ce fiind creaturi nu sunt nelimitati, asa cum este Dumnezeu. Ei sunt invizibili pentru fiintele umane, desi uneori prezenta lor a devenit evidenta prin intermediul a diverse mijloace (Fapte 19:15; Apoc. 9:1-12; 16:13).
II. NATURA LOR INTELECTUALA
Demonii manifesta o mare inteligenta, asa cum si era de asteptat de la fiinte de grad atat de inalt. Ei stiau cine era Iisus (Marcu 1:24). Ei stiau care le va fi sfarsitul (Mat. 8:29). Ei cunosc planul de mantuire (lac. 2:19). Ei formuleaza si promoveaza sisteme de doctrine (1 Tim. 4:1-3), activitate care se pare ca se va intensifica spre sfarsitul epocii actuate.
Inteligenta se poate dezvolta prin experienta. Fiecare demon a existat, desigur, de-a lungul intregii istorii umane. Desi nu fiecare dintre ei a observat tot ceea ce s-a petrecut de-a lungul istoriei, longevitatea lor da o dimensiune in plus inteligentei lor native. Ei au observat fiintele umane in aproape orice situate imaginabila; de aceea ei pot prezice cu destula acuratete ceea ce vor face oamenii in cele mai multe imprejurari.
III. NATURA LOR IMORALA
A. Inesentalor
Demonii sunt numiti „spirite necurate" (Mat. 10:1), „spirite rele" (Luca 7:21), „forte spirituale ale rautatii" (Efes. 6:12) si, intr-un singur loc, „spiritul unui demon necurat" (Luca 4:33). Toti acesti termeni indica natura imorala a demonilor.
B. In scopurile lor
Imoralitatea consta in tot ceea ce este contrar binelui, dar binele trebuie definit in cele din urma in raport cu voia lui Dumnezeu. Activitatile imorale ale demonilor includ tot ceea ce se opune voii lui Dumnezeu.
*lata aici observatiile cuiva care a fost implicat profund in spiritualism. „Spiritele pe care le-am intalnit in sedintele de spiritism erau, in cea mai mare parte a lor, foarte moraliste. Ele ne incurajau sa nu fumam, sa nu bem si sa nu facem alte lucruri care ar face rau mintii sau trupurilor noastre. Slujitorilor altarului li se spunea sa predice moralitatea, bunele maniere si mandria civica. Eu cunosc asemenea slujitori care primeau asemenea mesaje de la spirite, mesaje care erau inregistrate de secretarele lor si folosite apoi de la amvon. Spiritele vorbeau adesea despre Iisus in sens etic, dar niciodata despre Mantuitorul care Si-a dat viata ca jertfa pentru pacatul omenirii. In contrast cu inaltul ton moral si etic al sedintelor de spiritism din casa noastra, am participat la altele in care spiritele se manifestau in mod batjocoritor si pervers".*
Scopurile imorale ale demonilor includ promovarea atat a imoralitatii rele, cat si a imoralitatii „bune". Acest lucru este in perfecta armonie cu scopurile lui Satan cu dorinta Sa de a falsifica ceea ce este bun.
IV. PUTEREA LOR
A. Puterea lor
Uneori demonii pot manifesta puteri supraumane, atunci cand se manifesta prin intermediul fiintelor umane. Maniacul posedat demonic din Gadara era capabil sa rupa toate legaturile si lanturile (Marcu 5:3). Fiii lui Sceva au fost biruiti de un om posedat de demon (Fapte 19:16).
B. Inteligenta lor
Am menfionat deja inteligenta lor superioara. Se pune intrebarea daca demonii cunosc viitorul. Fara indoiala ca ei pot intelege planul lui Dumnezeu cu privire la viitor asa cum il gasesc in Biblie. Indica oare Fapte 16:16 ca ei pot prezice viitorul? In mod evident nu, caci cuvantul „ghicire" folosit numai in Noul Testament trebuie sa fie inteles in sens negativ, insemnand „pretentia de a prezice viitorul". Atunci cand este folosit in Septuaginta, el se refera in mod invariabil la cuvintele falsilor profeti sau ale celor care se dedau la practici magice interzise de lege.
C Prezenta lor
Demonii nu sunt infiniti; ei sunt limitati si sunt creaturi, chiar daca sunt supraumani. Se pare ca ei nu sunt prezenti peste tot; cu toate acestea ei nu sunt limitati de barierele normale ale spatiului, asa cum este cazul cu oamenii (Luca 8:30 — o legiune de demoni locuia intr-un singur om). Insusi faptul ca demonii pot intra in trupurile oamenilor si ale animalelor arata ca ei pot depasi barierele care limiteaza fiintele umane.
Numarul mare de demoni care exista poate lasa impresia ca ei sunt prezenti peste tot, dar lucrurile nu stau asa. Satan insa se poate folosi de numarul lor pentru a-si realiza planurile in orice loc.
Demonii nu sunt umani si nici nu sunt Dumnezeu. Ei sunt insa superiori oamenilor, avand inteligenta, experienta si puteri superioare. A nega existenta demonilor nu este o manifestare de scepticism, ci doar o dovada de ignoranta, iar a nu realiza puterea lor este nesabuinta.
CE ANUME FAC DEMONII?
I. IN LEGATURA CU SATAN
In general demonii actioneaza ca emisari ai lui Satan, in promovarea scopului sau de a contracara planul lui Dumnezeu. Desi Satan manifesta limitarile proprii unei creaturi, demonii ii maresc foarte mult puterea si activitatile. Uneori s-ar parea ca Satan se bucura de omniscienta si omniprezenta, dar aceasta nu este decat o aparenta. De fapt demonii sunt cei care extind activitatile lui Satan atat de mult incat ni se poate parea ca Satan face totul singur (Efes. 6:11-12).
II. IN LEGATURA CU DUMNEZEU
A. Ei se opun planului lui Dumnezeu. Decizand sa se razvrateasca impreuna cu Satan impotriva lui Dumnezeu, demonii continua sa se opuna scopurilor lui Dumnezeu in aceasta lume (Dan. 10:10-14; Apoc. 16:13-16).
B. Ei pot sa fie folositi de Dumnezeu pentru implinirea planurilor Sale Dumnezeu Se poate folosi uneori de demoni in implinirea scopurilor Sale. El a trimis un duh rau sa starneasca pe oamenii din Sihem impotriva lui Abimelec (Jud. 9:23). El S-a folosit de un spirit rau pentru a-1 pedepsi pe Saul cu o tulburare a mintii care era vecina cu nebunia (1 Sam. 16:14). El a trimis un duh inselator pentru a-i influenta pe profeti, dand astfel lui Ahab un sfat eronat (1 Imp. 22:22). El S-a mai folosit de unul pentru a produce suferinta lui Pavel, ca sa nu devina mandru (2 Cor. 12:7). Din pricina ca sunt creaturi, demonii dau socoteala lui Dumnezeu si El Se poate folosi de acestia dupa cum doreste.
III. In legatura cu religia
A. Ei promoveaza idolatria
In realizarea concreta a opozitiei lor fata de Dumnezeu, demonii incearca in mod activ si-i impinge pe oameni inspre inchinarea la idoli. Acest lucru s-a intamplat in vremea Vechiului Testament (Lev. 17:7; Deut. 32:17; Ps. 106:36-38), dar se intampla si astazi (1 Cor. 10:20). Inchinarea la demoni va fi un fenomen raspandit in timpul Necazului cel Mare (Apoc. 9:20).
B. Ei promoveaza religia falsa
1. Ei invata pe oameni despre un mantuitor care nu poate mantui. loan si-a avertizat cititorii sa testeze spiritele, caci demonii sunt cei care ii influenteaza pe falsii profeti (umani) (1 loan 4:1-4). Un test major al credintei adevarate (desi nu singurul) este afirmarea realitatii intruparii; caci daca Iisus Cristos n-ar fi luat asupra Sa un trup uman, El n-ar fi putut muri si n-ar fi putut sa ne fie Mintuitor. Pavel ne-a avertizat cu privire la acest atac asupra intruparii prezent in invatatura demonilor (1 Tim. 3:16-4:3). Daca 1 Tim. 3:16 este rezumatul a ceea ce pare sa fie o parte dintr-un imn al bisericii primare, atunci putem presupune ca demonii ataca nu numai intruparea, ci si invierea si inaltarea Domnului ca fapte reale istorice.
2. Ei ii invata pe oameni despre mantuirea prin fapte. Aceasta pare sa fie ideea centrala a pasajului 1 Tim. 4:3-4. Promovand ascetismul ca fapta buna in sine, ei inlocuiesc harul lui Dumnezeu cu un program de mantuire prin fapte.
3. Ei ii invata pe oameni o etica libertina. „Adincimile Satanei", promovate fara indoiala de catre demonii sai, incearca sa-i invete pe oameni ca raul este bine si invers (Apoc. 2:20-24).
IV. IN LEGATURA CU NAJIUNILE
Daniel 10:13 relateaza ca printul imparatiei Persiei s-a impotrivit venirii unui inger care sa aduca un mesaj lui Daniel. Printul respectiv a fost infruntat la randul lui de arhanghelul Mihail, ceea ce indica faptul ca printul era probabil un demon puternic. In perioada imediat premergatoare Armaghedonului demonii vor fi implicati in a influenta pe liderii natiunilor sa se pregateasca pentru acea campanie militara (Apoc. 16:13-16). Se pare ca intre ingeri si demoni are loc o confruntare legata de problemele natiunilor acestui pamant. Inselarea natiunilor face parte din planul esential al lui Satan si el se foloseste de demoni in ducerea lui la indeplinire. Implicatiile pe care le-ar putea avea acest lucru asupra politicii internationale depasesc imaginatia, caci nu avem motive sa credem ca aceste lucruri nu au loc si astazi.
V. In legatura cu oamenii
A. Suferinta
Demonii sunt capabili sa provoace suferinte fizice (Mat 9:33, mutenie; Mat. 12:22, orbire si mutenie; Mat. 17:1548, epilepsie). Ei pot provoca si dereglari mintale (Marcu 5:4-5; 9:22; Luca 8:27-29; 9:37-42). Ei pot fi implicati in a produce moartea anumitor oameni (Apoc. 9:14-19). Nu orice problema fizica sau mintala este rezultatul unei activitati demonice. Biblia face deosebire intre bolile naturale si cele demonice (Mat. 4:24; Marcu 1:32,34; Luca 7:21; 9:1).
B. Perversiune
Faptul ca demonii sunt numiti si spirite necurate arata ca activitatile lor duc la pervertirea a ceea ce este curat, nobil si drept. Aceasta pervertire poate fi realizata atat prin promovarea binelui, cat si a raului. Imoralitatea canaanitilor pare sa aiba ca izvor activitatea demonilor (Lev. 18:6-30; Deut. 18:9-14).
C. Posesiune
1. Definitie. Posesiunea demonica este controlul direct exercitat de demon(i) asupra unui individ in care isi are (au) locuinta. Toti oamenii, credinciosi si necredinciosi, sunt influentati si afectati de activitati demonice, dar nu toti sunt posedati. Influenta demonica se afla fata de posesiunea demonica in aceleasi raporturi in care se afla providenta generala fata de minunile speciale. Persoanele posedate nu se pot elibera singure de controlul demonilor.
Expresia „a fi posedat de un demon" sau „a fi demonizat" apare de 13 ori in Noul Testament, toate in Evanghelii (ex. Mat 4:24; 12:22; Marcu 5:15-18; Luca 8:36; loan 10:21). Acelasi fenomen este descris prin termeni cum ar fi „a alunga" sau „a iesi" (Marcu 1:25-26; 9:25). Dupa ziua cincizecimii posesiunea demonica si exorcismul sunt mentionate numai in Fapte 5:16; 8:7; 16:16-18; 19:12. Darul spiritual al deosebirii duhurilor (1 Cor. 12:10) se refera cel mai probabil la capacitatea de a deosebi intre sursele adevarate si cele false ale revelatiei supranaturale atunci cand revelatia se manifesta in forma orala si nu la capacitatea de a scoate demoni din oameni.
2. Caracteristici.
Caracteristicile posesiunii demonice pot fi la fel de variate ca activitatile demonilor, mergand de la formele moderate pana la cele mai severe si uneori bizare. In relatarile biblice nu sunt descrise prea multe simptome ale posesiunii demonice, dar ele cuprind elemente cum ar fi: anormalitati fizice de genul muteniei, orbirii si al convulsiilor (Mat 9:32; 12:22; Luca 9:39); tendinte de sinucidere (Marcu 5:5; Luca 9:42); nebunie (cel putin oamenii credeau ca demonii pot cauza asa ceva, loan 10:20); puteri supraumane (Marcu 5:3-4) si puteri oculte (Fapte 16:16-18), Desi demonii pot face aceste lucruri oamenilor, aceasta nu inseamna ca orice boala apare prin intermediul unei activitafi demonice. Doctorul si evanghelistul Luca deosebeste in mod clar bolile cauzate de demoni, de bolile datorate altor cauze, mai naturale (Fapte 5:16).
*O descriere de posesiune voodoo (practica magica, vrajitoreasca pentru care nu avem un corespondent in limba romana, n.t.). „Subiectul intra intr-o stare de transa (de obicei dupa o serie de convulsii), timp in care in trupul acestuia intra un ,,loa" care il ,,calareste". Personalitatea umana este inlocuita de una supraumana, trasaturile umane preluand caracteristicile acelui spirit (masculin sau feminin, bun sau rau, batran sau tanar, siret sau sincer), iar corzile vocale ale omului rostesc cuvintele acelui ,,loa", unele dintre ele in ,,limbi" complet neinteligibile. Posesiunea poate dura minute in sir, ore sau zile uneori timp in care persoana invadata de spirit este hranita cu hrana si bautura pe care le prefera spiritul (uneori aproape imposibil de consumat de catre oameni neposedati) si i se ofera distractiile pe care le prefera. Mai tarziu omul nu-si mai aduce aminte nimic din comportamentul sau pe cand juca rolul respectivei zeitati.*
3. Responsabilitate. Scriptura spune foarte putine lucruri in mod explicit asupra acestui punct. Avertizarile cu privire la vegherea si opozitia la atacurile diavolului implica faptul ca daca nu facem acest lucru ne expunem posibilitatii de a intra sub controlul lui Satan si al demonilor sai. Astfel individul poate fi responsabil pentru o eventuala posesiune demonica din pricina ca a cedat unor atacuri satanice anterioare.
Cu toate acestea, cazul copilului demonizat pare sa indice ca acolo era vorba de o situatie asupra careia el nu avusese nici o posibilitate de control (Marcu 9:21). Si cu siguranta ca tepusul in trupul lui Pavel nu reprezenta ceva ce el insusi isi atrasese, ci Dumnezeu S-a folosit de un demon pentru a produce acest efect (2 Cor. 12:7).
4. Extensie. Este posibil astazi ca un credincios sa fie posedat de demon(i)? Argumentarea impotriva ideii ca un credincios ar putea fi posedat demonic se bazeaza adesea pe faptul prezentei Duhului Sfint in inima credinciosului. De vreme ce Duhul locuieste in inima credinciosului, este imposibil ca in acelasi timp Satan sau demonii sa locuiasca in el ori sa-1 stapaneasca. (Gal. 5:16-17) Daca se argumenteaza ca omul vechi a fost deja judecat (Rom. 6:6), putem afirma ca Satan a fost si el judecat (loan 12:31). Deci, daca Duhul si carnea, ceea ce este nou si ceea ce este vechi, pot coexista in cel credincios, de ce n-ar putea coexista Duhul si Satan (sau demonii)?
Versetele citate de obicei in favoarea pozitiei potrivit careia cel credincios poate fi posedat de demoni sunt urmatoarele: I Samuel 16:13-14; Luca 13:11-16; Fapte 5:3; 1 Cor. 5:5; 2 Cor. 11:14 12:7. Atunci insa cand aceste versete sunt examinate se vede ca ele nu dovedesc faptul ca cel credincios poate fi posedat. Este posibil ca Satan sau demonii sa-si aiba baza de actiune atat inauntrul, cat si in afara credinciosului.
Textul din I Samuel ne spune ca Saul era chinuit de un duh rau, dar nu afirma nimic despre terenul de pe care opera acesta. Nici nu stim prea multe despre situatia spirituala a lui Saul in raport cu Dumnezeu.
Luca atribuie devierea femeii unui demon, iar Domnul o numeste „fiica a lui Avraam". Unii considera ca aici avem de-a face cu un caz clar in care un demon opereaza inauntrul unui credincios. Cu toate acestea, nu este clar daca „fiica lui Avraam" se refera la o credincioasa ori numai la faptul ca ea era membra a poporului ales, Israel, in mod clar, nu este vorba de o crestina in sensul pe care acest cuvant il capata dupa ziua cincizecimii.
Pedeapsa asupra persoanei care a pacatuit in 1 Cor. 5 implica faptul ca el a fost dat pe mana lui Satan (vezi si 1 Tim. 1:20). Dar este neclar daca acest lucru se refera la faptul ca Satan sau demonii ar opera dinauntrul lui, sau pur si simplu ca el era exclus din comuniunea de sub protectia bisericii si lasat in domeniul lui Satan, adica in lume. Acel „un alt duh" din 2 Cor. 11:4 nu este un demon, asa cum nu este nici acel „un alt Iisus" din verset. Acolo este vorba de o alta evanghelie care aduce robie. In 2 Cor. 12:7 nu este mentionata baza de operare a mesagerului Satanei (un demon) pe care Dumnezeu 1-a trimis pentru a-1 chinui pe Pavel. Cu toate ca rezultatul a fost un tepus in trup, aceasta nu inseamna ca demonul isi avea locuinta in Pavel.
Fapte 5:3 afirma in mod clar ca Satan a umplut inima lui Anania, facandu-1 sa minta pe Duhul Sfant (Efes. 5:18 foloseste acelasi verb, a umple). De vreme ce nu avem motive sa nu credem ca Anania a fost un credincios, avem afirmatia ca Satan a umplut inima unui credincios. Aici nu se spune nimic despre demoni, dar putem presupune ca de vreme ce Satan a umplut inima lui, si demonii ar fi putut face la fel.
Trebuie sa evitam utilizarea unor expresii cum ar fi „posesie demonica" sau „salasluire demonica" atunci cand ne referim la credinciosi, pentru ca avem tendinta de a citi in aceste expresii aceeasi idee pe care o avem despre salasluirea Duhului. Nici Satan si nici demonii nu pot salaslui in mod permanent in cel credincios si nici nu pot avea victoria finala asupra lui, cu toate ca ar putea domina si controla viata credinciosului pentru un timp oarecare. Un credincios poate fi dat pe mana Satanei pentru nimicirea carnii, dar duhul lui va fi mantuit in ziua lui Iisus Cristos (1 Cor. 5:5). Orice ar putea face Satan sau demonii unui credincios, indiferent daca baza lor de operare este inauntrul sau in afara acestuia, controlul lor nu poate fi permanent si etern. loan afirma ca cel rau nu se poate „atinge" de cel nascut din Dumnezeu (1 loan 5:18). Cuvantul a „atinge" se refera la scopul de a face rau. Satan nu poate face rau celui credincios fara aprobare. loan foloseste acest cuvant doar intr-un singur alt loc, loan 20:17, si acolo se refera nu la a atinge pur si simplu, ci la a apuca, a se agata, a se tine de cineva. Satan (sau demonii) il pot chinui sau chiar il pot controla pentru un timp, dar in nici un caz in mod permanent si etern.
Lipsa de claritate a Noului Testament cu privire la baza de operare a demonilor in relatie cu crestinii, cuplata cu lipsa unor porunci directe (dupa cincizecime) cu privire la exorcizarea demonilor ne pot oferi o cheie in ce priveste lupta cu vrajmasul. In mod normal noi nu trebuie sa privim exorcismul ca mijloc de atac asupra demonilor, ci trebuie sa ne folosim de mijloacele noastre normale de lupta impotriva lui Satan si a demonilor sai. Crestinul ar trebui sa lupte impotriva opresiunii demonice asa cum rezista ispitelor sau lupta impotriva manifestarilor naturii sale pacatoase. El ar trebui si se examineze si sa vada daca nu cumva exista in viata sa vreun domeniu de razvratire impotriva legii sau vointei lui Dumnezeu, sa marturiseasca in mod concret orice pacat cunoscut, sa se bazeze pe puterea Duhului care salasluieste in el si care este mai mare decat cea a lui Satan (1 loan 4:4) si sa se foloseasca de toate armele lui Dumnezeu (Efes. 6:13-18).
Chiar daca exorcismul poate fi utilizat in unele imprejurari extreme, exorcistul nu poate impiedica demonii sa atace din nou acea persoana, pentru ca nici o fiinta umana nu poate garanta ca are puterea de a lega demonii si de a-i trimite in abis. Pavel ne aminteste faptul ca ne vom lupta toata viata noastra impotriva puterilor intunericului. De aceea crestinul trebuie sa vegheze (1 Petru 5:8), sa fie imbracat in armura lui Dumnezeu si sa se foloseasca de toate lucrurile pentru a realiza o spiritualitate sanatoasa (Rom. 12:2; 2 Cor. 10:5; Fil. 4:8).
Atentionare!: Nu toate problemele sunt cauzate de demoni, fie ca este vorba de boli fizice, de probleme emotionale sau de pacate. Unele au cauze naturale, altele se nasc din natura noastra pacatoasa. Alungarea demonilor n-ar ajuta la nimic in asemenea imprejurari, dar a lupta lupta cea buna a credintei va fi un lucru de folos in orice situate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu