Iezechiel — Vechiul Testament
“Iezechiel” — 48 Capitole : 1,291 Versete
Capitolul 1
1:1 În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra, când mă aflam între robi, la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti.
1:2 În ziua a cincea a lunii a patra, în anul al cincilea ai robirii regelui Ioiachim,
1:3 A fost cuvântul Domnului către mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi, preotul, la râul Chebar, în ţara Caldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului.
1:4 Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie.
1:5 Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc.
1:6 Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi.
1:7 Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
1:8 De cele patru părţi ele aveau sub aripi mâini de om şi toate patru îşi aveau feţele lor şi aripile lor.
1:9 Aripile lor se atingeau una de alta, şi când mergeau, fiarele nu se întorceau, ci fiecare mergea drept înainte.
1:10 Feţele lor? - Toate patru aveau câte o fată de om înainte, toate patru aveau câte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de bou la stânga şi toate patru mai aveau şi câte o faţă de vultur în spate.
1:11 Feţele lor şi aripile lor erau despărţite în partea de sus, şi, la fiecare, două din aripi erau întinse, iar două le acopereau trupul.
1:12 Fiecare fiară mergea drept înainte şi mergea încotro îi dădea duhul să meargă şi în mersul său nu se întorcea.
1:13 Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere.
1:14 Fiarele alergau înainte şi înapoi iute ca fulgerul.
1:15 Când mă uitam eu la fiare, iată am văzut jos, lângă aceste fiare, câte o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.
1:16 Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta.
1:17 Ele înaintau în toate cele patru părţi, şi în timpul mersului nu se întorceau.
1:18 Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur.
1:19 Când mergeau fiarele, mergeau şi roţile de lângă ele, şi când se ridicau fiarele de la pământ, se ridicau şi roţile.
1:20 Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă era şi în roţi.
1:21 Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că duh de viaţă era şi în roţi.
1:22 Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, care semăna cu cristalul cel mai curat;
1:23 Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre alta, şi fiecare fiară mai avea câte două aripi, care le acopereau trupurile;
1:24 Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca un vuiet de ape mari, ca glasul Celui Atotputernic zgomot straşnic, ca zgomotul dintr-un lagăr ostăşesc; iar când ele se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
1:25 După ce fiarele se opreau şi îşi lăsau aripile în jos, zgomotul se auzea încă sub bolta ce se întindea deasupra capetelor lor.
1:26 Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe acest tron era ca un chip de om.
1:27 Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel chip de om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur împrejur.
1:7 Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
1:8 De cele patru părţi ele aveau sub aripi mâini de om şi toate patru îşi aveau feţele lor şi aripile lor.
1:9 Aripile lor se atingeau una de alta, şi când mergeau, fiarele nu se întorceau, ci fiecare mergea drept înainte.
1:10 Feţele lor? - Toate patru aveau câte o fată de om înainte, toate patru aveau câte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de bou la stânga şi toate patru mai aveau şi câte o faţă de vultur în spate.
1:11 Feţele lor şi aripile lor erau despărţite în partea de sus, şi, la fiecare, două din aripi erau întinse, iar două le acopereau trupul.
1:12 Fiecare fiară mergea drept înainte şi mergea încotro îi dădea duhul să meargă şi în mersul său nu se întorcea.
1:13 Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, cu înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere.
1:14 Fiarele alergau înainte şi înapoi iute ca fulgerul.
1:15 Când mă uitam eu la fiare, iată am văzut jos, lângă aceste fiare, câte o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.
1:16 Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta.
1:17 Ele înaintau în toate cele patru părţi, şi în timpul mersului nu se întorceau.
1:18 Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur.
1:19 Când mergeau fiarele, mergeau şi roţile de lângă ele, şi când se ridicau fiarele de la pământ, se ridicau şi roţile.
1:20 Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau împreună, căci duh de viaţă era şi în roţi.
1:21 Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că duh de viaţă era şi în roţi.
1:22 Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, care semăna cu cristalul cel mai curat;
1:23 Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre alta, şi fiecare fiară mai avea câte două aripi, care le acopereau trupurile;
1:24 Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca un vuiet de ape mari, ca glasul Celui Atotputernic zgomot straşnic, ca zgomotul dintr-un lagăr ostăşesc; iar când ele se opreau, îşi lăsau aripile în jos.
1:25 După ce fiarele se opreau şi îşi lăsau aripile în jos, zgomotul se auzea încă sub bolta ce se întindea deasupra capetelor lor.
1:26 Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu un tron şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe acest tron era ca un chip de om.
1:27 Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel chip de om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur împrejur.
1:28 Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era chipul slavei Domnului. Şi când am văzut eu aceasta, am căzut cu faţa la pământ.
......................
Iezechiel a fost un om obișnuit cu experiențe neobișnuite, a fost propulsat de Dumnezeu în realități și experiențe de dincolo de limitele firii.
Iezechiel („Domnul dă tărie“) a fost fiul lui Buzi, un preot din Israel. Data aproximativă a nașterii lui este 621 î.Ch. Când facem cunoștință cu el, la începutul cărții care-i poartă numele, Iezechiel se află deja în robie împreună cu alți iudei, la Tel-Abib, în Babilon (Iezec. 1:1-3; 3:15). Ei au fost duși în robie în timpul domniei lui Ioiachin, când împăratul Nebucadnețar a luat din Ierusalim un grup de oameni din pătura de sus a poporului. (2 Regi 24:14-16).
Iezechiel s-a bucurat de apelativ unic în dialogurile cu Dumnezeu. De 83 de ori în cuprinssul cărții, Iezechiel este numit „fiul omului“, un titlu pe care nu-l mai poartă în Biblie nimeni, cu excepția Domnului Iisus Cristos. Cred ca Iezechiel a fost numit „fiu al omului“ pentru că a avut demnitate de preot și profet în același timp, dar la fel a fost și Isaia! Cred că această numire i-a fost aplicată mai degrabă ca o identificare a unui reprezentant al rasei umane, în contextul pătrunderii lui prin vedenii și teleportări în lumea diversă a făpturilor cerești.
Iezechiel a fost din neamul preoților, ca și Isaia (care a intrat în Templu – Isaia 6), Ieremia (1:1), Zaharia (1:1), și Ioan Botezătorul (Luca 1:5). El se pregătea să slujească Domnului la Templul din Ierusalim, dar nu a mai avut ocazia s-o facă. Preoții erau instalați în slujire numai de la vârsta de 30 de ani, iar Iezechiel a fost dus în robia babiloniană în anul 597 î.Ch., pe când avea numai 25 de ani. După încă cinci ani petrecuți în Babilon, Iezechiel și-a început slujirea printre poporul captiv de la râul Chebar.
Pătrunderea dincolo de dimensiunile obișnuite ale lumii noastre ridică înaintea cititorului problema revelației venite din alte sfere. Lumea contemporană cunoaște o resurgență a speculației despre existența vieții inteligente în alte colțuri ale universului. Mai recent, oamenii de știință au susținut posibilitatea contactului cu ființe extradimensionale care pot veni la noi din alte dimensiuni ale existenței. Limbajul folosit de ei seamănă din ce în ce mai mult cu ceea ce găsim scris în Biblie.
Rich Deem, un om de știință american, scrie că ,,Dumnezeul Scripturilor poate asculta și răspunde în mod simultan tuturor rugăciunilor înălțate de oamenii de pe suprafața pământului. Mai mult, El poate vedea toate acțiunile fiecărui om în parte, chiar atunci când ele se petrec înapoia ușilor închise. Și ca și când asta n-ar fi suficient ca să ne smerească, Biblia ne spune că Dumnezeu poate pătrunde până în lumea gândurilor noastre și chiar dincolo de ea, la lumea intențiilor noastre încă nemărturisite. Din punct de vedere al experienței noastre reduse, astfel de afirmații par exagerate, dar dacă universul cuprinde dimensiuni suplimentare, dincolo de spațiu și timp, va trebui să ne adaptăm gândirea la o asemenea realitate. Dacă Dumnezeu există „în afară de cutia“ existenței noastre, va trebui să ne însușim și noi o gândire care să poată ieși afară din găoacea experiențelor noastre personale".
Oamenii de ștință de azi susțin că ar trebui să existe cel puțin zece dimensiuni ale realității în universul actual. Trei din aceste dimensiuni (plus timpul) formează ceea ce ei numesc universul observabil, care ne este accesibil. Celelalte șase dimensiuni incredibil de reduse completează realitatea nevăzută nouă, la care nu avem deocamdată acces. Dumnezeu este liber să acționeze în toate aceste zece dimensiuni, plus altele, altfel n-ar fi putut fi Creatorul lumii noastre. Biblia confirmă bănuielile oamenilor de știință, spunându-ne că Dumnezeu a creat lumea văzută din lucruri „care nu se văd“ (Evrei 11:3). Dumnezeul Bibliei este invizibil nouă, dar ni se poate descoperi, atunci când ia forme tridimensionale.
Stephen Hawking, George Ellis și Roger Penrose au extins ecuația relativității generalizate ca să includă și spațiul și timpul „Concluzia acestei expuneri este că universul nu poate să fi existat dintotdeauna. Mai degrabă, universul și timpul au avut ele însele un început, așa numitul moment al creației sau Big Bang"
Biblia ne spune că timpul este o creație a lui Dumnezeu, care trăiește în afara lui, în eternitate. Tot universul nostru actual curge într-o singură direcție a timpului. Nimeni nu poate schimba vectorul de timp. Numai Dumnezeu este independent de timp și-l poate dilata sau contracta după cum îi este plăcerea:
Cartea lui Iezechiel are o serie de mișcări spectaculoase, în dimensiuni spațiale și temporale cunoscute și necunoscute experiențelor noastre.
„Mâna Domnului a venit peste el“ (Iez.1:1-3) este o terminologie care identifică trecerea lui Iezechiel în alte dimensiuni ale existenței, în lumea spirituală. Termenul „vedenie“ din versetul întâi identifică dobândirea unor abilități prin care un om poate „vedea“ realități de dincolo de limitele continuumului spațiu-timp. Ambele terminologii subliniază că inițiativa teleportării lui Iezechiel în alte dimensiuni îi aparține lui Dumnezeu. Nici un om nu poate iniția un asemenea proces. Nici halucinogenele și nici transele spiritiștilor nu pot forța mâna lui Dumnezeu. Ambele sunt doar imitații jalnice sau, în cazul cel mai rău, semnalmente ale stăpânirii demonice.
Biblia este mărturia despre Dumnezeul cel viu! El locuiește într-o lume din care noi am „căzut“ prin păcatul lui Adam și Eva. Experimentăm acum o existență restrânsă la „deșertăciune și decadență“. Viața noastră de acum este lipsită de contactul binefăcător cu alte sfere de existență. Am fost reduși la dimensiuni stânjenitor de mici și de insuficiente. Nu mai trăim nici măcar cât trăiau patriarhii înainte de potop, nu mai folosim decât o mică parte din celulele creierului și ne este interzis accesul în dimensiunea „telepatică“ sau „hipnotică“.
Venită înspre noi din limanul unor existențe infinit superioare, Biblia este presărată cu mărturii despre experiențe și realități nefamiliare nouă, proprii mișcării și dimensiunilor divine. Citim aceste pasaje cu uimire, unii sceptici, alții entuziasmați de anticiparea intrării viitoare într-o lume în care vom fi părtași „puterilor veacului viitor“. Pasajele ne vorbesc despre „supranaturalul Bibliei“, sau, cum bine le-a numit cineva, „super-naturalul Bibliei“!
Dumnezeu a făcut o impresie extraordinară asupra acestui om chemat la o slujbă de excepție. Viziunea din capitolul întâi este făcută în termeni generali. Ea este repetată de câteva ori în conținutul cărții (Ezec. 8:2, 4; 9:3; 10:1-22; 11:22; 43:1-5. Detaliile în care este descrisă slava Domnului sunt diferite în funcție de circumstanțele și locul în care se desfășoară acțiunea. Avem de a face cu o „teofanie“, o apariție a dumnezeirii care se restrânge pe Sine pentru a putea comunica cu oamenii. Singura observație pertinentă despre „slava Domnului“ este că ea cuprinde elemente din lumea animală, elemente din lumea oamenilor și elemente din lumea îngerilor, peste care tronează suveran elementele divine ale dumnezeirii. Slava Domnului este ca o proclamare a activității divine în sfera lucrurilor create, iar mulțimea roților vorbește probabil despre mobilitatea omniprezenței divine, iar mulțimea ochilor despre omniștiința lui Dumnezeu.
Eric von Daniken și alții cercetători pasionați ai fenomenului OZN văd în textul lui Iezechiel descrierea unei nave cosmice de transport, un fel de vehicol intergalactic folosit de extratereștrii pentru a intra în contact cu oamenii de pe Terra. Ei caută să identifice piesele descrise drept elementele unei navete cu propulsie, panou de comandă, butoane luminoase, pupitru de comandă, toblou și brațe robotice. Oricât de mult s-ar strădui ei însă, descrierea lui Iezechiel depășește orice echivalent din experiența noastră actuală. Mișcările roților descrise de Iezechiel și mulțimea de ochii care le acoperă fac parte dintr-o ordine dumnezeiască a creației, la care deocamdată nu avem acces.
Chemarea lui Iezechiel în slujba profeției a fost cât se poate de spectaculoasă și de … supranaturală. Cei ce se ocupă cu fenomenul OZN au elaborat o scală de intensitate a contactului cu aceste „obiecte“ neidentificate.
Întâlnirea de gradul întâi este o presupusă intalnire cu un OZN care se află la o distanță mai mică de 150 metri.
O întâlnire de gradul doi reprezintă o presupusă intalnire cu un OZN, care se găsește la o distanță mai mică de 150 metri și lasă urme concrete (pe sol, pe plante, asupra oamenilor, în aparatura electronică).
O întâlnire de gradul trei reprezintă o presupusă intalnire cu un OZN, care, pe lângă faptul că se găsește la o distanță mai mică de 150 metri și lasă urme (pe sol, pe plante, asupra oamenilor, în aparatura electronică), apar și ocupanții obiectelor zburătoare neidentificate, fie că sunt de natură biologică, artificială sau indefinibilă.
O întâlnire de gradul patru reprezintă o presupusă întâlnire cu un OZN în care apar și răpiri de oameni. O intalnire cu OZN-uri de gradul al 4-lea ar trebui să fie descrisă ca fiind cazurile în care martorii au cunoscut o transformare a sentimentului lor de realitate, astfel încât să includă, de asemenea, nu numai răpirile, dar și visurile halucinante asociate cu întâlnirile cu OZN-uri. În cazul lui Iezechiel, putem spune că întâlnirea lui cu slava lui Dumnezeu a fost una de gradul patru!
Un paradox al opiniei publice actuale este că oamenii rămân gura-casca si iau aminte dacă aud că s-ar fi întâlnit cineva cu un extraterestru, dar sunt ignoranți și indiferenți la Cuvântul prin care ne vorbește Dumnezeu, la viața Domnului Iisus coborât printre noi și la lucrarea Duhului Sfânt
Întâlnirea de gradul întâi este o presupusă intalnire cu un OZN care se află la o distanță mai mică de 150 metri.
O întâlnire de gradul doi reprezintă o presupusă intalnire cu un OZN, care se găsește la o distanță mai mică de 150 metri și lasă urme concrete (pe sol, pe plante, asupra oamenilor, în aparatura electronică).
O întâlnire de gradul trei reprezintă o presupusă intalnire cu un OZN, care, pe lângă faptul că se găsește la o distanță mai mică de 150 metri și lasă urme (pe sol, pe plante, asupra oamenilor, în aparatura electronică), apar și ocupanții obiectelor zburătoare neidentificate, fie că sunt de natură biologică, artificială sau indefinibilă.
O întâlnire de gradul patru reprezintă o presupusă întâlnire cu un OZN în care apar și răpiri de oameni. O intalnire cu OZN-uri de gradul al 4-lea ar trebui să fie descrisă ca fiind cazurile în care martorii au cunoscut o transformare a sentimentului lor de realitate, astfel încât să includă, de asemenea, nu numai răpirile, dar și visurile halucinante asociate cu întâlnirile cu OZN-uri. În cazul lui Iezechiel, putem spune că întâlnirea lui cu slava lui Dumnezeu a fost una de gradul patru!
Un paradox al opiniei publice actuale este că oamenii rămân gura-casca si iau aminte dacă aud că s-ar fi întâlnit cineva cu un extraterestru, dar sunt ignoranți și indiferenți la Cuvântul prin care ne vorbește Dumnezeu, la viața Domnului Iisus coborât printre noi și la lucrarea Duhului Sfânt
„Duhul m-a răpit“ (Ezec. 3:12-14; 8:3; 11:1)Iezechiel este primul autor biblic care folosește termenul „răpire“!
După teleportarea în alte dimensiuni spirituale în care s-a întâlnit cu slava lui Dumnezeu, Iezechiel este teleportat spațial „la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar“ (Ezec. 3:15). Este foarte interesant să remarcăm efectele pe care le-a avut această teleportare asupra lui Iezechiel. Trupul său fizic a făcut față cu greu unei astfel de experiențe. (Ezec. 3:10-14).
La următoarea întâlnire cu „slava Domnului“ Iezechiel nu a mai fost teleportat, ci a mers pe propriile picioare. Și atunci însă, întâlnirea cu realitatea venită dintr-o altă dimensiune a avut un efect teribil asupra profetului:
„Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis: ,,Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!“ M-am sculat, şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului
s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. Duhul a intrat în mine, şi m-a făcut să stau pe picioare“ (Ezec. 3:22-24a).
Una din teleportările la mari distanță ne este descrisă în capitolul 8 al cărții lui Iezechiel, unde profetul face o călătorie prin spațiu, de la râul Chebar la Ierusalimul din Iuda. Pentru unii este o întâmplare „cam trasă de păr“, dar pentru cei credincioși, chiar așa a fost:
„În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine. M-am uitat, şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; dela coapse în jos, era foc, şi dela coapse în sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă lustruită. El a întins ceva ca o mână, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pământ şi cer şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii dela curtea dinlăuntru, care caută spre meazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care stârnea gelozia Domnului. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale“ (Ezec. 8:1-4).
Teleportarea lui Iezechiel din mijlocul bătrânilor cu care stătea în casa sa de la râul Chebar la Ierusalim a fost necesară pentru lămurirea celor nedumeriți de controversa celor două tipuri de mesaje profetice. Dumnezeu l-a dus pe Iezechiel să vadă starea adevărată a celor din Ierusalim și să revină la bătrânii lui Iuda ca să le spună că n-au la ce să se întoarcă în Ierusalim. Până ce poporul și conducătorii lui nu vor trăi o întoarcere adevărată la Dumnezeu n-avea nici un rost să viseze la întoarcerea din robie.
Viziunile pot fi „anticipative“, veritabile călătorii printr-un tunel al timpului, în care subiectul este proiectat în viitor și făcut martor la evenimente care nu s-au petrecut încă, dar care se vor întampla cu siguranță.
O astfel de experiență a trăit Iezechiel. Una din vedeniile lui a fost o teleportare în locul unei realități spirituale care anticipa refacerea Israelului și conflictul final cu Gog și Magog prin care avea să treacă țara.
...Pentru ce toate acestea?
Da, există extratereștrii, există alte lumi sau mai bine zis, există lumi în alte dimensiuni ale universului. Cartea lui Iezechiel este o pledoarie pentru aceasta.
Există posibilitatea teleportării în spațiu și timp. Există telepatie și există levitație. Există posibilitatea ieșirii din găoacea dimensiunilor de spațiu-timp la care am fost limitați în urma păcatului lui Adam și Eva. Iezechiel a experimentat astfel de călătorii, la fel cum le-a experimentat mai târziu și apostolul Pavel. (2 Cor. 12:2-4).
Una din teleportările spectaculoase din Noul Testament, trecută adesea cu vederea este, dispariția lui Filip dinaintea famenului etiopian. Luca caracterizează fenomenul drept o „răpire“: (Fapte 8:38-40).
Există interferențe între lumea noastră și făpturi din alte dimensiuni. Biblia este plină, de la un capăt la celălalt, de apariții angelice. Ele se materializează și se dematerializează înaintea oamenilor uimiți. Una din cele mai spectaculoase dematerializări s-a petrecut înaintea lui Ghedeon. (Jud. 6:17-21). Alta i-a lăsat cu gura căscată pe părinții lui Samson. (Jud. 13:18-20).
A crede însă că orice formă de supranatural este neapărat dumnezeiască înseamnă a ne expune naivi unor pericole moartale. La fel de supranatural este și demonicul! Cartea lui Iezechiel ne prezintă în capitolul 8 oameni care, la umbra întunerecului de la Templu, căutau să intre în legătură cu tot felul de idoli. (Iezec. 8:10-11; 14-16). O astfel de îndeletnicire nu este niciodată nevinovată. Apostolul Pavel le explică celor din Corint că în spatele idolilor se află forțe și ființe demonice. (1 Cor. 10:19-22).
Cartea lui Iezechiel nu trebuie luată drept o încurajare pentru cei care caută să pătrundă în dimensiuni spirituale pe căi ilicite. Dimpotrivă! Ea trebuie luată ca un semnal de alarmă împotriva unor astfel de practici! Ghicirea, spiritismul, horoscoapele de tot felul și pseudomedicina care caută vindecarea trupului prin forțele spiritului sunt interzise cu desăvârșire în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că aduc înrobire demonică celor ce le practică. Judecați și voi înșivă: ar interzice Dumnezeu un lucru dacă n-ar fi fost cu putință? Bineînțeles că nu! Dumnezeu ni le-a interzis pentru binele nostru, știind ce rău putem ajunge dacă cochetăm cu duhurile fără un discernământ spiritual educat prin Biblie. (1 Ioan 4:1-3).
Dintre toate formele de ignoranță, ignoranța spirituală este cea mai periculoasă! Ea poate fi folosită de dușmanul lui Dumnezeu și al sufletelor noastre pentru a induce în eroare și a opri salvarea noastră. Mulțimea de filme cu tot felul de invazii extraterestre, obsesiva preocupare cu fenomenul OZN și tot felul de meditații mai mult sau mai puțin transcendentale au încolțit azi ca niște buruieni într-o ogradă neîngrijită. Creștinismul și Evanghelia nu mai sunt primite azi ca soluții viabile pentru viitorul societății. Se elaborează sisteme noi și se reiau eforturile pentru construirea unei omeniri independente de Dumnezeu, ca aceea de la Turnul Babel. Să fie oare acești extratereștrii care ne tot dau târcoale cu OZN-urile lor acei „fii ai lui Dumnezeu“ care și-au părăsit „locuința“ (domeniul spiritual al existenței lor – 2 Petru 2:4, Iuda 6) și s-au coborât pe pământ ca să nască o rasă mixtă cu oamenii?
Vor apare oare iar exponenții noi ai acestei încrucișări, acei oameni cu nume amintiți în Geneza 6 și în majoritatea mitologiilor lumii? Asta să fie explicația „întâlnirilor de gradul patru pe care le mărturisesc foarte mulți oameni din diferite colțuri ale lumii? Asta să fie explicația celebrelor „implanturi“ pe care mărturisesc ei că le poartă acum în corpurile lor?
Parcă ni se pregătește ceva, parcă suntem pregătiți sufletește pentru revelarea unei realități cunoscute până nu de mult doar de puțini inițiați, dar care va fi oferită în curând maselor mari de oameni. Dumnezeu, care le știe pe toate și ni le-a revelat pe unele prin profețiile din Biblie anunță că așa va fi la vremea sfârșitului. Omenirea va fi dusă într-o nimicitoare lucrare de rătăcire, cu foarte puternice accente supranaturale. Ea se va petrece cu puțin timp înainte de revenirea Domnului Iisus Cristos. (2 Tesal 4:1-17).
Dincolo de întâlnirea cu factorul supranatural însă, cartea lui Iezechiel este o privire generală asupra viitorului glorios al Israelului. Proclamația: „Și vor știi că Eu sunt Domnul!“ este susținută și de capacitatea lui Dumnezeu de a anunța mai dinainte evenimentele care vor veni. Aceasta este de fapt una din dovezile existenței Sale pe care El o oferă celor tentați să-L ignore în favoarea unor alte entități „supranaturale“ oferite de religiile lumii.
La finalul istoriei nu vor exista atei! Toți oamenii vor trebui să-și plece genunchii în fața Celui Atotputernic.
(Isaia 45:23), (Filip. 2:10-11). „Și vor fi că Eu sunt Domnul!“
Da, există extratereștrii, există alte lumi sau mai bine zis, există lumi în alte dimensiuni ale universului. Cartea lui Iezechiel este o pledoarie pentru aceasta.
Există posibilitatea teleportării în spațiu și timp. Există telepatie și există levitație. Există posibilitatea ieșirii din găoacea dimensiunilor de spațiu-timp la care am fost limitați în urma păcatului lui Adam și Eva. Iezechiel a experimentat astfel de călătorii, la fel cum le-a experimentat mai târziu și apostolul Pavel. (2 Cor. 12:2-4).
Una din teleportările spectaculoase din Noul Testament, trecută adesea cu vederea este, dispariția lui Filip dinaintea famenului etiopian. Luca caracterizează fenomenul drept o „răpire“: (Fapte 8:38-40).
Există interferențe între lumea noastră și făpturi din alte dimensiuni. Biblia este plină, de la un capăt la celălalt, de apariții angelice. Ele se materializează și se dematerializează înaintea oamenilor uimiți. Una din cele mai spectaculoase dematerializări s-a petrecut înaintea lui Ghedeon. (Jud. 6:17-21). Alta i-a lăsat cu gura căscată pe părinții lui Samson. (Jud. 13:18-20).
A crede însă că orice formă de supranatural este neapărat dumnezeiască înseamnă a ne expune naivi unor pericole moartale. La fel de supranatural este și demonicul! Cartea lui Iezechiel ne prezintă în capitolul 8 oameni care, la umbra întunerecului de la Templu, căutau să intre în legătură cu tot felul de idoli. (Iezec. 8:10-11; 14-16). O astfel de îndeletnicire nu este niciodată nevinovată. Apostolul Pavel le explică celor din Corint că în spatele idolilor se află forțe și ființe demonice. (1 Cor. 10:19-22).
Cartea lui Iezechiel nu trebuie luată drept o încurajare pentru cei care caută să pătrundă în dimensiuni spirituale pe căi ilicite. Dimpotrivă! Ea trebuie luată ca un semnal de alarmă împotriva unor astfel de practici! Ghicirea, spiritismul, horoscoapele de tot felul și pseudomedicina care caută vindecarea trupului prin forțele spiritului sunt interzise cu desăvârșire în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că aduc înrobire demonică celor ce le practică. Judecați și voi înșivă: ar interzice Dumnezeu un lucru dacă n-ar fi fost cu putință? Bineînțeles că nu! Dumnezeu ni le-a interzis pentru binele nostru, știind ce rău putem ajunge dacă cochetăm cu duhurile fără un discernământ spiritual educat prin Biblie. (1 Ioan 4:1-3).
Dintre toate formele de ignoranță, ignoranța spirituală este cea mai periculoasă! Ea poate fi folosită de dușmanul lui Dumnezeu și al sufletelor noastre pentru a induce în eroare și a opri salvarea noastră. Mulțimea de filme cu tot felul de invazii extraterestre, obsesiva preocupare cu fenomenul OZN și tot felul de meditații mai mult sau mai puțin transcendentale au încolțit azi ca niște buruieni într-o ogradă neîngrijită. Creștinismul și Evanghelia nu mai sunt primite azi ca soluții viabile pentru viitorul societății. Se elaborează sisteme noi și se reiau eforturile pentru construirea unei omeniri independente de Dumnezeu, ca aceea de la Turnul Babel. Să fie oare acești extratereștrii care ne tot dau târcoale cu OZN-urile lor acei „fii ai lui Dumnezeu“ care și-au părăsit „locuința“ (domeniul spiritual al existenței lor – 2 Petru 2:4, Iuda 6) și s-au coborât pe pământ ca să nască o rasă mixtă cu oamenii?
Vor apare oare iar exponenții noi ai acestei încrucișări, acei oameni cu nume amintiți în Geneza 6 și în majoritatea mitologiilor lumii? Asta să fie explicația „întâlnirilor de gradul patru pe care le mărturisesc foarte mulți oameni din diferite colțuri ale lumii? Asta să fie explicația celebrelor „implanturi“ pe care mărturisesc ei că le poartă acum în corpurile lor?
Parcă ni se pregătește ceva, parcă suntem pregătiți sufletește pentru revelarea unei realități cunoscute până nu de mult doar de puțini inițiați, dar care va fi oferită în curând maselor mari de oameni. Dumnezeu, care le știe pe toate și ni le-a revelat pe unele prin profețiile din Biblie anunță că așa va fi la vremea sfârșitului. Omenirea va fi dusă într-o nimicitoare lucrare de rătăcire, cu foarte puternice accente supranaturale. Ea se va petrece cu puțin timp înainte de revenirea Domnului Iisus Cristos. (2 Tesal 4:1-17).
Dincolo de întâlnirea cu factorul supranatural însă, cartea lui Iezechiel este o privire generală asupra viitorului glorios al Israelului. Proclamația: „Și vor știi că Eu sunt Domnul!“ este susținută și de capacitatea lui Dumnezeu de a anunța mai dinainte evenimentele care vor veni. Aceasta este de fapt una din dovezile existenței Sale pe care El o oferă celor tentați să-L ignore în favoarea unor alte entități „supranaturale“ oferite de religiile lumii.
La finalul istoriei nu vor exista atei! Toți oamenii vor trebui să-și plece genunchii în fața Celui Atotputernic.
(Isaia 45:23), (Filip. 2:10-11). „Și vor fi că Eu sunt Domnul!“
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu