Erori in Vechiul Testament

Unele probleme in Vechiul Testament

   Nimeni nu contesta faptul ca in Biblie exista pasaje care contin probleme de un gen sau de altul. Chestiunea inerantei Scripturii nu are de-a face cu problemele de interpretare sau cu disputele privitoare la stabilirea celui mai bun text. Dar probleme cum ar fi aparentele contradictii, numerele care nu se potrivesc, diferentele dintre relatarile paralele sau asa-zisele afirmatii nestiintifice, privesc chestiunea inerantei Scripturii.

   Atat adeptii, cat si adversarii acestei doctrine au acces la acelasi set de date cu privire la fiecare dintre aceste probleme. Si unii si altii au minti capabile sa interactioneze cu aceste date. Si unii si ceilalti pot citi concluziile celorlalti. Dar nu fiecare dintre ei abordeaza aceste probleme din aceeasi perspectiva. Perspectiva adversarului doctrinei include nu numai posibilitatea, ci si realitatea erorilor in Biblie. De aceea, cand el studiaza aceste probleme, una dintre concluziile sale posibile va fi ca una sau alta dintre datele aflate in conflict este o eroare.

   Adeptul doctrinei, considera ca Biblia nu contine erori. De aceea el nu are inaintea lui optiunea ca vreuna dintre aceste probleme este un exemplu de eroare veritabila in Biblie. Cercetarea lui s-ar putea sa-1 conduca totusi la concluzia ca o anumita problema nu poate avea explicatie. Cu toate acestea el considera ca nu este vorba de o eroare si ca fie ca cercetarile ulterioare vor dovedi acest lucru, fie ca va intelege solutia in ceruri.

   Exista posibile explicatii care sunt compatible cu doctrina inerantei Scripturii.
A. Cele „doua relatari" ale creatiei

   Sugestia ca exista doua relatari ale creatiei care s-ar afla in conflict are ramificatii intr-un numar de domenii ale interpretarii, adeseori discutia legata de problema inerantei Scripturii se concentreaza asuspra presupusei contraditii intre Genesa 1:11-12 care relateaza despre apartia vegetatiei in ziua a treia si Gen. 2:5 care pare sa spuna ca n-a existat vegetatie pana cand n-a fost creat Adam.

   Doua sunt greselile intr-o asemenea concluzie. Mai intai, capitolul 2 adauga detalii la relatarea creatiei din capitoiul 1, nu in contradictie, ci ca o suplimentare. De exemplu, ni se spune ca Dumnezeu a creat pe om barbat si femeie (v. 27), dar aceasta nu inseamna ca prima creatura a fost o combinatie de barbat si femeie. Detaliile creatiei barbatului Adam si ale femeii Eva ne sunt date in 2:18-23. La fel, versetul 5 adauga detalii despre creatia vegetatiei in ziua a treia.

   In al doilea rand, cuvintele folosite in versetul 5 se refera la acele plante care au nevoie sa fie cultivate, nu la toate tipurile de plante verzi. Plantele care trebuiau sa fie cultivate de catre om fie ca n-au aparut pana cand n-a fost creat Adam care sa le poata cultiva, fie ca au aparut, dar n-au crescut pana n-a fost creat Adam.

B. Sotia lui Cain

   Cu toate ca pentru multi dintre cei care cred ca Biblia este fara eroare intrebarea de unde si-a luat Cain sotia nu constituie o problema, aceasta este folosita adeseori de catre cei care incearca sa demonstreze ca Biblia nu este vrednica de crezare in ceea ce afirma. Cum poate ea sa pretinda ca Adam si Eva au fost primele fiinte umane, ca ei au avut doi fii, dintre care unul a ucis pe celalalt si cu toate acestea din ei a aparut o rasa de oameni foarte numeroasa? Biblia ne invata in mod clar ca Adam si Eva au fost primele fiinte umane create. Domnul a afirmat aceasta in Matei 19:3-9. Genealogia lui Iisus Cristos este trasata inapoi pana la Adam (Luca 3:38). Iuda il identifica pe Enoh ca fiind al saptelea de la Adam. Aceasta ar putea insemna cu greu al saptelea de la omenire o interpretare care ar fi necesara daca Adam n-ar ar fi fost un individ, asa cum pretind unii. In mod evident Cain 1-a ucis pe Abel si cu toate acestea s-au nascut foarte multi oameni. De unde atunci si-a luat Cain nevasta?

   Stim ca Adam si Eva au avut alti fii si fiice in afara de Abel, Cain si Set (Gen. 5:4) si daca a existat o singura familie originara, casatoriile trebuiau sa aiba loc intre frati si surori. Asemenea casatorii nu aveau repercursiuni negative la inceput. Incestul este periculos pentru ca genele recesive mostenite care produc copii deformati, bolnavi sau alienati au mult mai multe sanse sa se manifeste in copii daca acele gene sunt purtate de ambii parinti. Cu siguranta ca Adam si Eva care veneau din mainile creatoare ale lui Dumnezeu nu aveau asemenea gene recesive. De aceea casatoriile intre frati si surori sau veri si verisoare nu erau periculoase in prima si a doua generatie de la Adam si Eva.
C Numeri 25:9

   Urgia care a urmat inchinarii lui Israel inaintea lui Baal si Peor a ucis 24.000 de oameni potrivit relatarii lui Moise. Cu toate acestea Pavel vorbeste doar despre 23.000 de morti in 1Corinteni 10:8. O eroare evidenta? Nu in mod necesar, caci Pavel limiteaza cifra celor 23.000 de morti la cei care au fost ucisi intr-o singura zi. Relatarea din Numeri 25 ne arata ca in implinirea judecatii au fost implicati judecatorii lui Israel si aceasta ar putea face ca in zilele urmatoare sa fi avut loc si alti morti. S-ar putea ca ei sa nu-si fi putut indeplini sarcina intr-o singura zi. Cele doua relatari nu sunt in conflict, data fiind mentiunea „intr-o singura zi" facuta de Pavel.

   Dar doctrina cu privire la ineranta Scripturii nu sufera nici daca consideram ambele numere ca fiind rotunjite. Daca acesta este cazul, atunci numarul celor ucisi a fost intre 23.000 si 24.000. Daca vreunul dintre pasaje ar fi adaugat ca „exact" sau „numai" un anumit numar de oameni au murit si ele n-ar fi fost in acord, atunci lucrul acesta ar fi constituit o eroare evidenta.

D. Cine l-a impins pe David sa faca numaratoarea lui Israel? (2 Sam. 24:1; 1 Cron. 21:1)

   Una dintre relatari ne spune ca Domnul a facut lucrul acesta, in vreme ce celalalt spune ca Satan. Dar de ce ar trebui oare ca acest lucru sa reprezinte un conflict? N-ar fi fost oare posibil ca atat Domnul, cat si Satan sa fie implicati? Acest lucru s-a mai intimplat si in alte ocazii. Pavel a afirmat ca Domnul i-a trimis un sol al Satanei care sa-l impiedice sa se ingamfe (2 Cor. 12:7). Cu siguranta ca atat Domnul cat si Satan sunt implicati in evenimentele care vor conduce la Armaghedon. De ce n-ar si aici la fel? O asemenea solutie, face ca pana si sugestia unei contradictii sa para incredibila. Obiectia este una prezentata adeseori. Din punctul de vedere al integritatii doctrinale ambele pasaje prezinta acelasi adevar: Ceea ce David a facut era rau.

E. Cine l-a ucis pe Goliat? (2 Sam. 21:19; 1 Sam. 17:50)

   Oare David l-a ucis pe Goliat sau a facut-o altcineva cu numele de Elhanan? Inainte de a presupune ca relatarile sunt in conflict si ca in consecinta una dintre ele este eronata sa mai punem cateva intrebari: (1) Ar fi putut David sa aiba doua nume, cel de al doilea fiind Elhanan? Solomon a avut doua nume 2 Sam. 12:24-25). (2) Ar fi putut sa existe doi oameni cu numele de Goliat? In contextul imediat (21:20) este mentionat un alt urias, din Gat. (3) Este posibil ca anumite cuvinte cum ar fi „fratele lui" sa fi fost omise din versetui 19? Oricare dintre aceste solutii este la fel de plauzibila, mai degraba decat sa presupunem existenta unei erori. Ele sunt mult mai plauzibile in lumina acuratetii dovedite a Bibliei in ansamblul ei.

F. Anumite numere din 2 Samuel 24 si 1 Cronici 21

   Alte numere din aceste relatari paralele par sa nu se armonizeze si cei ce cred ca Biblia contine erori trag concluzia ca avem si aici vreo cateva. 2 Samuel 24:9 relateaza ca in Israel au fost numarati 800.000 de oameni si in Iuda 500.000, in vreme ce 1 Cronici 21:5 ne da 1,1 milioane in total in Israel si 470.000 pentru Iuda. Diferenta din totalul pentru Israel poate fi explicat presupunand ca cifra de 800.000 nu include pe cei 300.000 din 1 Cronici 27, suma care adaugata la prima ar da totalul de 1,1 milioane din 1 Cronici 21:5. Poate ca diferenta de 30.000 din cealalta suma ii implica pe cei 30.000 mentionati in mod special in 2 Samuel 6:1.

   Atunci cand Dumnezeu i-a dat lui David posibilitatea de a alege pedeapsa, El a oferit ca o posibilitate sapte ani de seceta potrivit lui 2 Samuel 24:13 si trei ani de seceta potrivit lui 1 Cronici 21:12. Traducerea din Septuaginta spune trei ani, asa incat cifra din 2 Samuel este foarte posibil sa fie o eroare a copistilor. Cu toate ca copiile erau facute cu foarte mare grija, in mod inevitabil se strecurau si erori. Aceasta pare sa fie una dintre ele, dar nu este vorba de o eroare in original — acesta a fost fara eroare atunci cand a fost scris, dar ineranta nu poate fi extinsa si la copii.

   In aceste capitole chestiunea cu privire la cat anume a platit David pentru proprietatea pe care a cumparat-o de la Aravna pare sa fie in conflict in cele doua relatari. 2 Samuel 24:24 vorbeste despre 50 de secheli de argint, in vreme ce 1 Cronici 21:25 ne da un pret de 600 de secheli. Diferenta este prea mare chiar daca luam in socoteala inflatia. Dar este ea prea mare daca cei 50 de secheli au fost platiti doar pentru arie (2 Sam. 24:24), in vreme ce suma mai mare includea restul proprietatii dimprejur?

G. Ligheanul de arama din 2 Cronici 4:2 t
   In descrierea dimensiunilor acestui lighean ni se spune ca circumferinta era de 30 de coti (circa 1,37 m daca un cot are 45,6cm), in vreme ce diametrul era de 10 coti. Totusi circumferinta se calculeaza prin inmultirea diametrului cu pi (3,14159), totalul dand peste 1,43m, o aparenta contradictie. Un autor rezolva problema afirmand ca „in cultura vremii masuratoarea era nu numai corecta, ci si fara eroare". Exista totusi o solute mai buna, care nu implica o asemenea fortare a mainii. Masura de 10 coti era socotita de la o margine la alta, adica de la o bordura exterioara la cealalta. Dar versetul 5 afirma ca grosimea bordurii era de un lat de mana, adica de circa 10cm. Deci diametrul interior era de 10 coti fara doua latimi de mana, adica circa 43,6cm. inmultind 43,6cm cu pi totalul este de circa 1,37 m, aceeasi dimensiune cu cea data in versetul 2.

   Acestea sunt pasajele utilizate in mod curent pentru a ilustra erorile din Vechiul Testament. Fara a intra in prea mari detalii, ceea ce am incercat sa arat este ca avem la indemana explicatii rezonabile. Nu este obligatoriu sa tragem concluzia ca in text exista erori, cu exceptia erorilor ocazionale ale copistilor. Felul in care fiecare va privi aceste sugestii va fi o reflectare a increderii sale fundamentale in Biblie sau dimpotriva lipsei acesteia.